Hernia abdominală reprezintă exteriorizarea parțială sau totală a unuia sau mai multor viscere din cavitatea peritoneală, la nivelul unor zone slabe ale peretelui abdominal.
Există mai multe tipuri de hernie abdominală în funcție de zona anatomică în care apar. Punctele de minimă rezistență ale peretelui abdominal sunt inelul ombilical (pe unde se produc herniile ombilicale), linia dintre stern și ombilic (hernii epigastrice), orificiile inghinale (hernii inghinale), orificiile femurale (hernii femurale). Pe lângă acestea, se pot produce eventrații (hernii postincizionale), cel mai adesea în urma unor intervenții chirurgicale.
Herniile nu se pot vindeca spontan, astfel că tratamentul chirurgical este singura opțiune care poate asigura cura herniilor. În absența tratamentului, hernia este considerată neglijată, caz în care defectul peretelui abdominal se poate mări, dar pot apărea și complicații precum hernia strangulată sau încarcerată, cu evoluție ulterioară spre ocluzie intestinală, atunci când în sacul herniar este prinsă o ansă intestinală. Se recomandă ca tratamentul chirurgical al herniei abdominale să fie efectuat cât mai rapid după stabilirea diagnosticului. Cu cât hernia este tratată mai repede, cu atât poate fi corectată mai ușor, iar riscul complicațiilor este diminuat considerabil.
Pentru refacerea defectului parietal sunt necesare anumite proteze parietale din poliesteri sau polipropilenă, folosite cu scopul de a crește rezistența peretelui abdominal. Materialele protetice sunt bine tolerate de organism, fiind integrate complet în decurs de câteva săptămâni de la intervenție.
De-a lungul timpului, s-a făcut trecerea de la chirurgia deschisă, soldată de riscuri crescute de complicații intra- și postoperatorii, la metode minim invazive (laparoscopică și robotică), ce oferă rezultate mai bune, cu riscuri mult mai puține și recuperare mai rapidă.
În ultimii ani, a luat amploare chirurgia robotică pentru tratamentul herniilor abdominale prin prisma beneficiilor superioare nu doar față de chirurgia deschisă, ci și față de chirurgia laparoscopică. Chirurgia robotică este o variantă de ultimă generație de chirurgie minim invazivă, ce implică riscuri mult mai mici de complicații, incizii minime și reluarea rapidă a activităților cotidiene. Prin abord robotic, chirurgul poate efectua disecții laborioase, de o finețe neegalată nici măcar de sistemele laparoscopice cele mai avansate.
În combinație cu folosirea plasei chirurgicale, care reduce aproape în totalitate tensiunea rezultată după închiderea defectului parietal, chirurgia robotică permite reluarea precoce a activităților fizice obișnuite.
Sistemul de chirurgie robotică de ultimă generație da Vinci Xi, disponibil la Spitalul Clinic SANADOR, oferă o serie de avantaje de excepție pentru obținerea celor mai bune rezultate chirurgicale: imagine tridimensională de înaltă rezoluție a câmpului operator, mărită de până la 10 ori, flexibilitate prin cele patru brațe robotice dotate cu microinstrumente și coordonarea precisă a manevrelor intraoperatorii prin gesturi de mare finețe. Componentele sistemului de chirurgie robotică impresionează prin versatilitatea modului în care au fost concepute, astfel încât un singur instrument poate efectua mai multe acte chirurgicale: hemostază, disecția țesuturilor, expunerea câmpului operator sau realizarea de suturi.
Posibilitatea de a pătrunde chiar și în spații greu accesibile pentru sistemul laparoscopic face chirurgia robotică alegerea ideală pentru tratamentul herniilor abdominale, indiferent de tipul acestora.
Spitalul Clinic SANADOR asigură accesul pacienților la cele mai avansate tehnologii pentru diagnostic și tratament, inclusiv la cura chirurgicală a herniilor abdominale cu ajutorul sistemului robotic de ultimă generație da Vinci Xi. Chirurgia robotică are beneficii importante în numeroase alte patologii din sfera chirurgiei generale, din urologie, dar și din ginecologie.
Articol sustinut de SANADOR 
