Un copil de un an și șase luni a primit o nouă șansă la viață, după un transplant hepatic maraton, o intervenție chirurgicală rară în România. Operația a fost făcută la București, după ce ficatul a fost prelevat de la un donator din Iași. La „Pacient în România”, au fost difuzate, în exclusivitate, imagini din sala de operație, unde un transplant a schimbat, pur și simplu, un destin.
250 de grame. Uneori, atât cântărește o nouă viață. Și de ea se leagă cele mai apăsătoare frici. Groaza părinților că și-ar putea pierde copilul și teama umană a medicilor că lucrurile ar putea să nu meargă conform planului.
„Este cel mai mic copil pe care l-am transplantat de când s-a deschis centrul nostru hepatic pediatric. Cu toții suntem puțin stresați, că e cel mai mic”, spune Prof. Dr. Laura Bălănescu, coordonator Centrul de Transplant Hepatic Pediatric.
Medicul Vlad Brașoveanu este un nume de referință în transplantul hepatic din România și îndrumă echipa de la Grigore Alexandrescu la fiecare transplant. Însă, și pentru cei mai buni specialiști, viața unui copil este o responsabilitate uriașă. Pacienta este o fetiță de un an și șase luni, a cărei viață depinde exclusiv de transplant. Când medicii au aflat că există un donator de 27 de ani, au decis să împartă ficatul în două. Vor salva viața unui copil și a unui adult. O procedură extrem de dificilă și rară. O cursă contracronometru începe din București la Iași, acolo unde este donatorul.
Vlad Brașoveanu este preluat imediat de o ambulanță și merge la spitalul Sfântul Spiridon, unde va face procedura de împărțire a ficatului.
„Este foarte important să fie făcută perfect această împărțire. Trebuie păstrată vascularizația, respectiv sistemul arterial, sistemul port, pentru a se revasculariza foarte bine. La copii totul trebuie să fie perfect”, spune Prof. Dr. Vlad Brașoveanu, în ambulanță.
Procedura durează aproximativ o oră. O oră de atenție maximă, cu precizie dusă la extrem, și bucata de ficat salvatoare este prelevată. Din acest moment, medicii mai au la dispoziție câteva ore pentru a implanta ficatul. Pentru că, de la prelevare la transplant, nu trebuie să treacă mai mult de 8-10 ore.
Drumul către București se împarte între emoții și planificarea următorilor pași pentru operație. Alături de echipa din centrul de transplant hepatic pediatric de la Grigore Alexandrescu, Vlad Brașoveanu urmează să facă una dintre cele mai grele intervenții.
„În cazul copiilor lucrurile sunt mai complicate, în sensul că presiunea psihoemoțională este mult mai mare. Astăzi este cumva o premieră, pentru că nu am mai făcut demult pe copii atât de mici, de un an și jumătate”, s-a confesat Prof. Dr. Vlad Brașoveanu, pe drumul de întoarcere la București.
La spitalul Grigore Alexandrescu, medicii așteaptă momentul în care începe operația care îi va schimba viața copilului. Și în timp ce medicii așteaptă să înceapă operația salvatoare, în liniștea apăsătoare a salonului, familia continuă rugăciunile pe care le-a spus în ultimele luni.
„Să ajute Dumnezeu să se facă bine. Am fost la biserică, la Dumnezeu, să fie mai bine. A zis doamna doctor că dacă nu facem transplant, nu trăiește mult”, spune bunica fetiței.
Ficatul micuței este ca o piatră. Nu mai funcționează. E momentul să înceapă cea mai grea misiune.
„V-ați rugat la Doamne-Doamne?”, își întreabă medicul chirurg echipa. În sala de operație, lângă aparate, stă mereu o icoană. Când intri în măruntaiele unui copil, presiunea este atât de mare încât medicii simt nevoia să creadă în ceva mai mult decât în forțele proprii.
„Să scoatem ficatul bolnav. Acum suntem în faza de hepatectomie totală”, spune medicul chirurg în sala de operație.
Urmează momentul în care medicina face trecerea de la moarte la viață. Cu cele 250 de grame de ficat salvator.
„Dați-mi ficățelul. Ne apucăm de implant. Ficatul ei e un ficat bolnav, cirotic”, explică Prof. Dr. Vlad Brașoveanu.
Următoarea etapă, extrem de grea, este partea de microchirurgie a vaselor pe care aproape că nu le vezi cu ochiul liber. Doctorul Dragoș Zamfirescu este printre puținii din țară care fac microchirurgie și lucrează voluntar pentru spitalele publice.
„Este cea mai delicată (n.r. - intervenție). Toate sunt importante, dar asta e cea mai de finețe”, spune prof. dr. Brașoveanu. „Artera aia de 1 milimetru jumate trebuie pusă cap la cap chirurgical”, explică și dr. Dragoș Zamfirescu. „Imaginați-vă că prin acest vas trebuie să și circule sângele”, completează dr. Brașoveanu.
Procedura de transplant este aproape gata. Medicii trebuie să mai verifice dacă toate vasele ficatului funcționează.
„Aia e! Acolo!” Este semnul că medicii au reușit să schimbe destinul fetiței. Va putea avea o viață normală, pentru că părinții unui alt copil au spus „DA” donării de organe în cel mai greu moment al vieții lor. Un „DA” pentru viață, pentru că o parte din tânărul de 27 de ani trăiește acum în alți oameni pe care i-a salvat. Inima lui a mers la un pacient din Italia, iar ficatul și cei doi rinichi au salvat alți patru pacienți. În România, donarea de organe rămâne un subiect tabu, care ne plasează pe ultimele locuri în Uniunea Europeană. Numărul donatorilor rămâne extrem de mic, 5 la un milion de locuitori, ceea ce întreține o listă de așteptare mereu în creștere.
Editor : B. G.