Ca în multe relații pe cale de a eșua, și aceasta a fost una cu certuri, tensiuni și încercări de a păstra aparențele în public, încă de când Donald Trump a revenit la Casa Albă pentru un nou mandat prezidențial, în urmă cu un an. Însă pentru multe guverne europene, inclusiv pentru cei mai vechi și mai loiali aliați ai Americii, amenințarea lui Trump cu tarife punitive împotriva oricui ar încerca să-l împiedice să preia Groenlanda a fost picătura care a umplut paharul. Divorțul, cred ei, este acum inevitabil, scrie publicația Politico.
În privat, oficiali europeni consternați descriu graba lui Trump de a anexa teritoriul suveran danez drept „nebunie” și „demență”, întrebându-se dacă nu cumva se află în „modul războinic” după aventura sa din Venezuela și spunând că merită cea mai dură ripostă a Europei pentru ceea ce mulți văd drept un „atac” clar și neprovocat împotriva aliaților de peste Atlantic.
„Cred că este perceput ca un pas prea mult”, a declarat un diplomat european, care, asemenea altora, a cerut să-și păstreze anonimatul. „Europa a fost criticată că este slabă în fața lui Trump. Există un sâmbure de adevăr în asta, dar există și linii roșii”.
America lui Trump nu mai este un partener comercial de încredere
Oficiali europeni de rang înalt cred tot mai mult că este momentul să accepte realitatea: America lui Trump nu mai este un partener comercial de încredere, cu atât mai puțin un aliat sigur în materie de securitate, și că este urgent să privească spre viitor. „Există o schimbare în politica SUA și, în multe privințe, este permanentă”, spune un înalt oficial guvernamental european. „A aștepta să treacă nu este o soluție. Ceea ce trebuie făcut este o tranziție ordonată și coordonată către o nouă realitate”.
Această coordonare a început deja, la fel și marea discuție despre ce urmează.
În lipsa unei schimbări radicale de abordare din partea Statelor Unite, acest proces pare să ducă spre o remodelare profundă a Occidentului, care ar răsturna echilibrul global de putere. Implicațiile variază de la pagube economice transatlantice, pe fondul creșterii tensiunilor comerciale, până la riscuri de securitate, pe măsură ce Europa încearcă să se apere fără ajutor american înainte de a fi pe deplin pregătită.
Ar exista probabil costuri și pentru Statele Unite, inclusiv în capacitatea lor de a proiecta forță militară în Africa și Orientul Mijlociu fără acces la rețeaua de baze, piste de aterizare și sprijin logistic pe care Europa o oferă în prezent.
Un viitor al aliaților occidentali fără SUA
Pe lângă toate discuțiile despre represalii prin țintirea comerțului american, diplomați și oficiali guvernamentali din capitalele europene analizează și ce ar putea însemna, pe termen lung, o îndepărtare de Washington.
Pentru majoritatea, perspectiva este una dureroasă: ar pune capăt la 80 de ani de cooperare pașnică, sprijin reciproc și comerț profitabil și ar da o lovitură fatală NATO în forma sa actuală. Multe guverne vor să salveze ce se mai poate, în timp ce liderul dreptei dure din Italia, Giorgia Meloni, încearcă să refacă relațiile.
Dar pentru unii oficiali guvernamentali, un viitor al aliaților occidentali fără SUA nu este greu de imaginat.
Pentru început, statele europene – inclusiv cele din afara UE, precum Marea Britanie și Norvegia – au petrecut mare parte din al doilea mandat al lui Trump lucrând într-un grup din ce în ce mai eficient care funcționează deja fără America: așa-numita „Coaliție de voință” care sprijină Ucraina.
Consilieri pe securitate națională din 35 de guverne sunt în contact regulat, întâlnindu-se frecvent online și față în față, dar și comunicând prin mesaje text mai informale. Ei sunt obișnuiți să caute soluții multilaterale într-o lume în care Trump este o mare parte a problemei.
Nivelul de încredere în aceste cercuri este, în general, ridicat, potrivit celor familiarizați cu modul de funcționare al grupului. Și nu este vorba doar de oficiali: liderii naționali își suflecă mânecile și lucrează ei înșiși în noi formule restrânse.
Lideri precum Keir Starmer din Marea Britanie, Emmanuel Macron din Franța și Friedrich Merz din Germania, alături de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, Alexander Stubb din Finlanda și Giorgia Meloni din Italia, își trimit mesaje în mod regulat – adesea în același grup de chat.
Lideri care comunică prin mesaje
În ultimul an, ei au dezvoltat o rutină bine pusă la punct de a face schimb de mesaje ori de câte ori Trump face ceva imprevizibil și potențial dăunător. „Când lucrurile încep să se miște rapid, coordonarea este dificilă, iar acest grup de chat este extrem de eficient”, spune o persoană familiarizată cu subiectul. „Spune multe despre relațiile personale și despre cât de mult contează ele”.
Acest aranjament „informal, dar activ” este cunoscut sub numele de „Grupul Washington”, după grupul de lideri europeni care au vizitat Casa Albă împreună cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, în august anul trecut.
Abordarea lor din ultimul an a fost, în mare parte, să rămână calmi și să răspundă acțiunilor de politică ale lui Trump, fără a mușca momeala declarațiilor sale provocatoare. Această atitudine a facilitat procesul de pace din Ucraina, Coaliția de Voință apropiindu-se de un cadru pentru un plan de pace la care SUA s-au alăturat, inclusiv prin garanții de securitate americane pentru Ucraina. Este o realizare semnificativă, având în vedere că Trump exclusese anterior un rol al armatei americane.
Însă escaladarea provocată de Trump în privința Groenlandei a înclinat acum balanța.
A dispărut abordarea prudentă față de amenințările președintelui american. Chiar și Starmer, de obicei cel mai rezervat dintre lideri, a calificat amenințarea cu tarife drept „greșită”, inclusiv, se pare, într-o convorbire directă cu Trump, duminică.
Criza Groenlandei a concentrat atenția asupra întrebării cum poate Europa merge mai departe fără America alături.
„Coaliția de Voință a început ca un proiect legat de Ucraina”, a spus un alt diplomat. „Dar a creat legături foarte strânse între unii dintre oamenii-cheie din capitale. Au construit încredere și capacitatea de a lucra împreună. Se cunosc pe nume și este ușor să ia legătura și să trimită mesaje”.
Cine mai are nevoie de NATO?
Acest format ar putea deveni punctul de plecare pentru o nouă alianță de securitate, într-o eră în care SUA nu mai sprijină NATO și securitatea europeană. Un nou aranjament nu ar exclude cooperarea cu America, dar nici nu ar mai lua-o ca pe un dat.
De asemenea, în grupurile de mesaje ale liderilor din Grupul Washington se află și Zelenski, ceea ce aduce în discuție o altă idee interesantă. Ucraina este, de departe, cea mai militarizată țară dintre cele reprezentate, cu o armată uriașă, o industrie de producție a dronelor extrem de sofisticată și mai multă experiență în realitatea războiului decât oricine altcineva.
Deși Ucraina a urmărit mult timp aderarea la NATO, acest obiectiv pare acum mai puțin valoros decât înainte, pe măsură ce promisiunile Americii de a susține garanții de securitate devin din ce în ce mai puțin convingătoare.
Dacă forța militară a Ucrainei ar fi inclusă, alături de cea a Franței, Germaniei, Poloniei și Marii Britanii, printre altele, puterea militară potențială a Coaliției de Voință ar fi vastă și ar include atât state nucleare, cât și non-nucleare.
Nevoia de apărare a Europei
Deși nevoia Europei de a se apăra cu mai puțin sprijin american este un subiect vechi, ultimele zile au adus un val de inițiative și titluri de presă de la Bruxelles. Oficial, UE a decis să fie capabilă să se apere singură până în 2030.
Comisarul european pentru Apărare, Andrius Kubilius, a propus săptămâna trecută o armată permanentă a UE de 100.000 de militari și a relansat ideea unui Consiliu European de Securitate format din aproximativ 12 membri, inclusiv Marea Britanie. Von der Leyen a promovat o nouă Strategie Europeană de Securitate, deși puține detalii au fost oferite până acum.
Există un consens larg că aceste discuții despre o nouă arhitectură de securitate europeană trebuie să aibă loc rapid. Liderii UE se vor întâlni în zilele următoare, față în față, la un summit de urgență pentru a calibra un răspuns la amenințările lui Trump privind Groenlanda, deși discuțiile ar putea merge mult dincolo de acest subiect.
Având în vedere că Trump urmează să participe la Forumul Economic Mondial de la Davos, există și posibilitatea unor discuții directe între părțile europeană și americană.
După ce a discutat cu Merz, Macron, Starmer și șeful NATO, Mark Rutte, von der Leyen a declarat duminică că europenii vor „rămâne fermi” în angajamentul lor de a proteja Groenlanda. „Vom face față acestor provocări la adresa solidarității europene cu calm și hotărâre”, a spus ea.
Având în vedere momentul actual, va fi necesară și o gândire creativă, opinează POLITICO.
Editor : M.C
