Începând de pe 7 ianuarie, vizitatorii Romei vor fi nevoiți să plătească o taxă de 2 euro pentru a vedea Fontana di Trevi, unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Italiei și un reper al patrimoniului artistic al țării. Măsura, inițiată de consilierul pentru turism, Alessandro Onorato, și aprobată de administrația municipală, face parte dintr-un plan de gestionare a fluxurilor de turiști și de protejare a monumentului împotriva degradării cauzate de aglomerație, relatează Euronews.
Se estimează că taxa de intrare ar putea aduce până la 20 de milioane de euro la bugetul orașului, bani care vor fi folosiți pentru îmbunătățirea facilităților pentru turiști și a serviciilor dedicate monumentului.
În ultimele luni, zona din jurul fântânii a fost supusă unor controale pentru a limita numărul de persoane la maximum 400 simultan. Noile măsuri prevăd organizarea a două culoare de acces: unul pentru localnici, unde intrarea va rămâne gratuită, și unul pentru turiști, care vor putea plăti biletele cu cardul.
De ce acum
Decizia vine ca răspuns la plângerile locuitorilor legate de aglomerația excesivă din zona Fontanei di Trevi, unde milioane de oameni vin anual pentru a face fotografii sau pentru a arunca o monedă și a-și pune o dorință.
Numai în primele șase luni ale anului 2025, zona a înregistrat peste 5,3 milioane de vizitatori, un număr mai mare decât cel de la Pantheon în tot anul 2024.
Cu toate acestea, introducerea taxei a stârnit și critici. Asociația Codacons a catalogat măsura drept păguboasă, susținând că spațiile publice precum piețele și fântânile ar trebui să rămână accesibile gratuit și că banii proveniți din taxe turistice nu sunt adesea reinvestiți pentru îmbunătățirea serviciilor. Asociația recomandă în schimb menținerea unor cote de acces pentru a evita supraaglomerarea și degradarea monumentelor.
Un fenomen european
Măsura Romei se înscrie într-un context european mai larg, în care mai multe orașe caută modalități de a gestiona accesul la atracțiile culturale deschise și de a reduce efectele turismului de masă.
Veneția este cel mai cunoscut exemplu, cu o taxă de intrare pentru vizitatorii de zi în zilele cu cel mai mare aflux de turiști, între 5 și 10 euro, cu scutiri pentru localnici și pentru cei care înnoptează în oraș. Sistemul permite monitorizarea fluxurilor și descurajează vizitele excesive în zonele aglomerate.
În Spania, orașe precum Sevilla iau în calcul o taxă pentru accesul la faimoasa Plaza de Espana, pentru a finanța întreținerea și securitatea zonei.
În Olanda, satul Zaanse Schans a introdus o taxă de aproximativ 17,50 euro pentru vizitarea centrului istoric cu morile de vânt, protejând patrimoniul și viața localnicilor.
Măsuri alternative fără costuri
Pe lângă bilete, multe orașe europene testează soluții necostisitoare pentru a reduce supraaglomerarea.
În Franța, zone frecventate precum insula Ile-de-Bréhat din Bretania sau parcul natural Calanques de lângă Marsilia au introdus limitări zilnice și rezervări anticipate, gestionând afluxul fără a percepe taxe directe.
În Paris și Marsilia, autoritățile folosesc sisteme similare pentru a distribui vizitatorii în zonele cele mai sensibile, sporind siguranța și confortul spațiilor publice.
În Grecia, Acropole din Atena a implementat un sistem de acces pe intervale orare pentru a evita supraaglomerarea în orele de vârf și pentru a proteja structurile arheologice fragile, fără a restricționa principiul accesului public.
În Germania, multe orașe și localități istorice reglementează turismul prin cote de participanți pentru tururile de grup, limitarea activităților în cartiere fragile și reguli pentru circulația turiștilor, protejând locuitorii și calitatea vizitei, fără a introduce bilete pentru piețele sau fântânile publice.
Aceste strategii arată că gestionarea turismului poate combina protecția patrimoniului, calitatea vieții urbane și experiența turistică, chiar și fără taxe de acces.
Editor : C.S.
