Atacul iranian cu rachete balistice de marți împotriva Israelului a fost mai mare, mai complex și a implicat arme mai avansate decât loviturile din aprilie, spun experții consultați de Reuters, punând o presiune mai mare pe apărarea antirachetă și permițând mai multor focoase să treacă neatinse.
Deși resturile de la cele peste 180 de rachete sunt încă colectate și analizate, experții spun că ultimele atacuri par să fi folosit rachetele iraniene Fattah-1 și Kheybarshekan, ambele având o rază de acțiune de aproximativ 1.400 de kilometri.
Iranul a declarat că ambele rachete au focoase manevrabile, care pot face apărarea mai dificilă, și folosesc combustibil solid, ceea ce înseamnă că pot fi lansate cu un avertisment redus.
„O pregătire mai scurtă pentru lansare înseamnă că aceste rachete ajung toate odată pentru a pune și mai mult la încercare apărarea”, a declarat Jeffrey Lewis, director al Programului de neproliferare în Asia de Est la Centrul James Martin pentru studii privind neproliferarea de la Institutul Middlebury de Studii Internaționale din California.
„(Ogivele) pot manevra puțin pentru a complica alocarea interceptoarelor, iar manevrele înseamnă că pot lovi cu o mai mare precizie pentru a lovi efectiv țintele după ce au trecut”.
Unele rachete Fattah-1 au fost folosite în atacul din aprilie, care a fost în mare parte învins de apărarea antirachetă americană și israeliană. Dar majoritatea au fost rachete balistice Emad cu combustibil lichid, care au avut o rată de eșec raportată de 50%, a spus Lewis, și doar suficientă precizie pentru a lovi o țintă cu un diametru mai mare de 1 km.
În schimb, Iranul a declarat că rachetele sale balistice mai avansate au o „eroare circulară probabilă” de aproximativ 20 de metri, ceea ce înseamnă că jumătate din toate rachetele trase către o țintă pot ateriza la mai puțin de 20 de metri de aceasta. Acestea sunt „cele mai avansate rachete balistice iraniene capabile să ajungă în Israel”, a declarat Fabian Hinz, cercetător asociat pentru apărare și afaceri militare la Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS).
Ce arată imaginile cu atacul
Videoclipurile atacului de marți păreau să arate vehicule de reintrare a rachetelor - care transportă focoasele lor - sau resturi incendiare ajungând la sol. Unele au fost interceptate, inclusiv câteva deasupra atmosferei terestre. Pentagonul a declarat că două distrugătoare ale Marinei americane au lansat aproximativ o duzină de interceptoare împotriva rachetelor balistice iraniene.
Ankit Panda de la Carnegie Endowment for International Peace, cu sediul în SUA, a declarat că comparațiile directe cu atacurile din aprilie ar fi dificile, deoarece nu numai armele, ci și structura atacului și apărarea s-au schimbat.
De exemplu, a spus el, atacurile din aprilie au implicat drone și rachete de croazieră cu mișcare lentă, care au oferit apărătorilor mai mult timp de avertizare.
„Avem un model de atac diferit ... probabil o încărcătură de interceptoare israeliene Arrow mai uzate, iar Forța Aerospațială IRGC optează pentru utilizarea aparentă a unui număr mai mare de rachete mai avansate și mai capabile", a spus el, referindu-se la brațul de rachete al Corpului de elită al Gardienilor Revoluției din Iran.
Rapoartele privind pagubele au fost limitate, iar Israelul nu a raportat inițial niciun deces ca urmare a atacului de marți.
Însă Malcolm Davis, analist principal la Australian Strategic Policy Institute, a avertizat că viitoarele atacuri ar putea fi și mai complexe și ar putea utiliza un număr și mai mare de rachete.
„Dacă iranienii lansează un alt atac mult mai mare, este probabil că vor trece mai multe rachete ( de apărarea antiaeriană israeliană, n.r.), în special dacă atacurile cu rachete balistice sunt coordonate cu atacuri cu rachete de croazieră și drone”, a declarat Davis. „Deci nu cred că am văzut în niciun caz scara maximă a atacului”.
Editor : B.E.
