„Am pierdut cei mai buni ani din viață”. Coșmarul trăit de o femeie care și-a operat picioarele pentru că voia să fie mai înaltă

Picioarele lui Elaine Foo sunt pline de cicatrici groase și vineții – fiecare rană îi amintește de chinul teribil prin are a trecut din cauza unei operații de alungire a picioarelor. Începând din 2016, femeia de 49 de ani a suferit cinci intervenții chirurgicale și trei grefe osoase, și-a epuizat toate economiile de-o viață și l-a dat în judecată pe doctorul care a tratat-o, care nu și-a recunoscut niciodată vina pentru coșmarul trăit de pacienta lui, relatează BBC. „Călătoria mea a fost o încercare de foc – dar am supraviețuit.”

Doctorul ei a negat mereu orice acuzație de neglijență și spune că unele probleme au apărut din cauza unor complicații despre care Foo a fost avertizată înainte de procedură, în timp ce altele au apărut din propria ei vină.

Elaine nu a fost niciodată mulțumită de înălțimea ei. „La 12 ani, eram mai înaltă decât majoritatea fetelor. Până la 14 ani, am ajuns dintr-o dată mai scundă decât toată lumea”, povestește Elaine.

„Cu timpul, a devenit o obsesie. Mai înaltă înseamnă mai bună. Mai înaltă înseamnă mai frumoasă. Simțeam că oamenii mai înalți au mai multe oportunități.”

Până la maturitate, obsesia lui Elaine a devenit copleșitoare. Ea crede că are dismorfofobie (tulburare dismorfică corporală), o tulburare mintală în care pacientul crede că ceva nu este în regulă cu înfățișarea sa, indiferent de ceea ce cred alții. Impactul acestei tulburări poate fi devastator psihic.

La 25 de ani, Elaine a găsit un articol despre o clinică din China unde oamenii își făceau operații ca să își lungească oasele din picioare.

Procedurile descrise păreau ca dintr-un manual de medicină din Evul Mediu, cu cuști metalice pentru picioare și cazuri frecvente de infecție. Părea o poveste de coșmar, dar Elaine a rămas marcată de posibilitatea de a deveni mai înaltă.

Elaine știe că alți oameni s-ar putea să o considere narcisistă, dar „atunci când ai de-a face cu dismorfofobia, nu există nicio explicație rațională pentru faptul că te simți atât de copleșitor de rău”.

„Mă simțeam ca și când cineva îmi prăjea picioarele. Am urlat până am adormit”

16 ani mai târziu, Elaine a descoperit o clinică privată la Londra unde chirurgul ortoped Jean-Marc Guichet, un specialist în alungirea picioarelor care și-a creat propriul său dispozitiv de alungire - „cuiul lui Guichet”, oferea serviciile pe care Elaine le căuta de atâta timp.

„Acela a fost un moment de aleluia, pentru că puteam să fac [operația] la Londra și mă puteam recupera acasă”, își amintește Elaine.

„Dr. Guichet a fost deschis cu privire la genul de lucruri care ar putea merge prost. Leziuni ale nervilor, cheaguri de sânge, riscul ca oasele să nu se mai unească la loc.”

„Dar am făcut cercetări, era un doctor foarte scump și m-am așteptat la îngrijiri medicale pe măsură. Visul meu era să cresc de la 1,57m la 1,65m.

Procedura inițială, care a declanșat un proces ce a ajuns să îi schimbe complet viața, a costat-o 50.000 de lire sterline.

Operațiile de alungire a picioarelor sunt destul de rare, dar există clinici private în mai multe țări care oferă aceste servicii, iar costurile variază de la 15.000 de lire sterline până la peste 150.000.

„Când m-am trezit eram foarte entuziasmată pentru că mă simțeam ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Nicio durere. Dar 90 de minute mai târziu, au început primele dureri. Mă simțeam ca și când cineva îmi prăjea picioarele. Ca și când eram friptă de la interior. În prima noapte am urlat până la 6 dimineața, până când am adormit urlând.”

Oasele picioarelor sunt rupte în două și este introdusă o tijă metalică 

În urma procedurii, este de așteptat ca pacientul să simtă durere. În timpul operației, oasele picioarelor sunt rupte în două și o tijă metalică este introdusă înăuntru.

Aceste „cuie” sunt extinse puțin câte puțin pentru a trage cele două jumătăți de os și pentru a mări distanța dintre ele. Prin acest proces, înălțimea pacientului va crește. Oasele rupte urmează apoi să se vindece în timp și să umple distanța dintre partea inferioară și cea superioară a femurului.

Operația este complicată și reprezintă doar începutul unui proces lung.

„Procesul de alungire durează în jur de două-trei luni și apoi mai ai încă de două ori pe atât înainte să îți recuperezi funcția la un nivel rezonabil”, avertizează profesorul Hamish Simpson, fost membru de consiliu al Asociației Britanice de Ortopedie. „Pentru cei mai mulți oameni, o să le ia un an din viață.”

Dezastrul a început la două săptămâni după operație. „S-a auzit ca să când rupi un baton de Kit Kat”

La două săptămâni după operație, s-a întâmplat dezastrul. „Am simțit dureri mari la piciorul stâng. Apoi, într-o noapte, în timp ce mă mișcam în pat, am auzit ceva ce a sunat ca atunci când rupi un baton de Kit Kat, urmat de durere puternică.”

Radiografia a confirmat scenariul de care Elaine se temea cel mai tare: cuiul metalic din picior a rupt osul și a ieșit din femur – cel mai puternic os din corpul uman.

Dr. Guichet a calmat-o și i-a spus că nu are de ce să își facă griji. „Așteaptă să se vindece și după ce s-a vindecat, vom relua procesul.”

Au continuat să lungească piciorul drept, în timp ce se gândeau când să programeze operația la piciorul stâng. Elaine urma să plătească alte mii de lire sterline, dar acest lucru nu a deranjat-o – voia cu orice preț să continue procedurile.

Până în luna septembrie, piciorul ei drept a ajuns la cei 7 centimetri în plus pe care și-i dorea, dar diferența de înălțime dintre piciorul stâng și cel drept i-a curbat șira spinării și i-a dat dureri constante de spate.

După mai multe operații pentru care Elaine a trebuit să plătească mult mai mult decât era inițial preconizat, relația cu doctorul ei a început să devină tot mai rece.

Un alt chirurg ortoped a examinat-o și i-a spus că trebuie să se pregătească pentru „cel puțin cinci ani de tratament până când se va vindeca complet”.

Un proces de un an s-a transformat într-un coșmar care o afectează și opt ani mai târziu

La opt ani după operația inițială, Elaine spune că încă se recuperează psihic și fizic. Are mai multe probleme de mobilitate și suferă de tulburare de stres post traumatic (PTSD).

„Din 2017 și până în 2020, m-am ascuns de lume. Eram singură, șomeră, fără bani și invalidă”, povestește Elaine.

În luna iulie, procesul intentat împotriva lui Guichet s-a încheiat după patru ani, atunci când doctorul a fost de acord să îi plătească despăgubiri „semnificative”, dar fără să își recunoască vina pentru situația în care a ajuns Elaine.

Avocatul lui Guichet susține că fractura inițială și vindecarea foarte lentă a osului sunt consecințe nefericite despre care Elaine a fost avertizată, iar „regenerarea limitată a osului din piciorul drept a fost agravată de folosirea nedezvăluită de către doamna Foo a medicamentelor antidepresive și extinderea deliberată a cuiului din piciorul ei drept peste limita convenită”.

Potrivit declarației avocatului, Elaine a „refuzat deseori” să urmeze sfaturile lui Guichet și și-a neglijat reabilitarea și fizioterapia.

Elaine contestă toate aceste acuzații și consideră că doctorul este responsabil pentru ceea ce i s-a întâmplat.

„Am pierdut cei mai buni ani din viața mea. Știu că oamenilor le place să audă cuvântul regret, iar dacă astăzi cineva m-ar întreba dacă aș mai fi făcut asta, știind că va trebui să trec prin toate cele, aș spune cu siguranță 'Nu, mulțumesc foarte mult'”.

Editor : Raul Nețoiu