BIOGRAFIE. Ariel Sharon, un erou pentru israelieni

Ce s-a întâmplat la comanda avionului FlyDubai pe care copilotul a încercat să-l deturneze. Pilot: „Am simțit cum se înclină brusc”

Șeful ISU București-Ilfov explică ce au descoperit pompierii în blocul fisurat din Sectorul 6. Au fost evacuate 65 de persoane

Sebastian Stan și Renate Reinsve au degustat mici, amandine și delicatese norvegiene. Ce preparate i-au cucerit pe cei doi actori

Vara 2026 a adus un record sumbru: peste 50.000 de decese în orașele europene

Ce spune Ilie Bolojan despre posibilitatea unor noi creșteri de taxe anul viitor și deficitul bugetar

Peste 90 de parlamentari își țin CV-urile la secret, deși legea îi obligă să le publice. Cum arată situația în fiecare partid

Bolojan, după decizia CCR privind SAFE: „Finalizarea investițiilor în nord-estul României nu se poate fără SAFE”. Ce consecințe sunt

Ciucu, despre șobolanii văzuți în București: „Nu era unu, doi, erau 15-20”. Ce spune despre ploșnițele reclamate într-un autobuz STB

Atacurile cu drone din Marea Neagră, un nou semnal de alarmă. Radu Miruță cere o prezență aliată mai puternică

Ariel Sharon s-a născut pe 26 februarie 1928 în localitatea Kfar Malai, aflată pe teritoriul actualului Israel, cu numele de Ariel Scheinermann, din părinţi originari din Belarus. El s-a făcut remarcat pe plan militar în războiul de independenţă al Israelului, în 1948, şi a condus operaţiuni în conflictul din 1956, dar şi în războiul de şase zile, din 1967. Ultima sa mare bătălie militară a fost în 1973, în războiul de Yom Kippur.

Intrat în politică încă din 1975, Ariel Sharon nu a stat departe de conflictele militare. În 1981, a fost desemnat ministru al Apărării. Din această funcţie, a organizat invazia israeliană a sudului Libanului din 1982, operaţiune soldată cu 20.000 de morţi. Aceasta este considerată una dintre cele mai controversate acţiuni din cariera sa, mai ales pentru că este acuzat de moartea a mii de refugiaţi palestinieni.

A rămas ministru al Apărării până în 1983. Ulterior, a mai ocupat mandatul de ministru al Industriilor, de ministru al Locuinţelor, al Energiei, iar între octombrie 1998 şi iunie 1999, el a fost ministru de externe în cabinetul Benjamin Netanyahu. Un alt moment controversat al carierei lui Ariel Sharon a fost pe 28 septembrie 2000, când politicianul israelian a urcat pe Muntele Templului din Ierusalim, loc sfânt al musulmanilor. Acţiunea sa a declanşat a doua Intifadă palestiniană în care au fost comise mai multe atentate în oraşele israeliene. Ariel Sharon a câştigat alegerile din ianuarie 2001 şi în februarie acelaşi an a fost învestit premier al Israelului.

Anul 2005 a adus o decizie istorică a guvernului Sharon: retragerea armatei israeliene şi a celor 21 de colonii din Fâşia Gaza. Premierul a luat această măsură ca urmare a unei înţelegeri cu conducerea Autorităţii Naţionale Palestiniene, dar de gestul său a profitat mişcarea Hamas care şi-a intensificat atacurile împotriva Israelului. Pe 4 ianuarie 2006, Ariel Sharon a suferit un atac cerebral şi a intrat în comă profundă. El a fost menținut în viaţă de aparate, la cererea familiei, deşi nu au existat semne potrivit cărora ar ieşi din comă.

Ariel Sharon a fost căsătorit de două ori. Prima dată cu Margalit Zimmerman, o evreică din Braşov. Cu ea a avut un copil, Gur, care a murit în 1967, împuşcat din greşeală cu arma tatălui său. Margalit a murit în 1962, într-un accident de maşină, iar Ariel Sharon a luat-o de soţie pe sora acestei, Lily, cu care a avut alţi doi băieţi, Omri şi Gilad. În 1988, Ariel Sharon şi soţia sa au făcut o vizită particulară în România, pentru a se întâlni cu membrii comunității evreieşti din Braşov. Lily Sharon a murit în urmă cu 14 ani.