Cum au ajuns agenţii Stasi să lucreze pentru NATO

Macron cere interzicerea protestelor în Franța, cu o singură excepție. Măsuri dure după violențele de săptămâna trecută

Criză în sudul Italiei: Magazinele rămân fără alimente, benzinăriile fără carburanți, iar aeroporturile fără kerosen

Călin Georgescu, pus sub acuzare într-un al cincilea dosar. Polițiștii l-au audiat în arest

Trei morți în urma ploilor torențiale din Franța. Două femei au fost găsite într-o pivniță inundată

Sorin Costreie, despre concursul pentru directorii de școli: „Cred că a fost o problemă timpul alocat și faptul că nu au avut ciornă”

Ministrul Educației vrea pedepse mai dure pentru atacurile contra profesorilor. Primele măsuri după incidentul din Bistrița

Șoferul microbuzului implicat în accidentul mortal de la Buftea, sub control judiciar. Bărbatul ar fi folosit telefonul la volan

Protest la Mina Vulcan: zeci de mineri refuză să iasă din subteran, doi au ajuns la spital. Prefectul a venit pentru negocieri

Ilie Bolojan vrea o alianță de dreapta pentru următoarele alegeri. Forța Dreptei, printre variante

În noiembrie 1989, când Zidul Berlinului era dezmembrat bucată cu bucată de mulţimea entuziasmată, serviciile secrete vest-germane se gândeau la binele foştilor inamici din Est. Stasi, ministerul pentru Securitatea Statului din Germania Comunistă, avea la acel moment 91.000 de angajaţi şi 189.000 de informatori. Mulţi dintre ei erau specialişti în diverse domenii, de la comunicaţii şi criptarea comunicaţiilor până la psihologie şi tehnică de calcul. O forţă de muncă bine pregătită care, rămasă fără statul autoritar pe care îl servea, putea ajunge în slujba unor angajatori obscuri, dar la fel de periculoşi.

Ca să nu le piardă urma ofiţerilor specializaţi ai poliţiei politice comuniste, Germania federală, cu susţinerea alianţei nord atlantice, le-a asigurat locuri de muncă. Însă guvernul şi seviciile secrete ale Germaniei reunite nu puteau angaja agenţii Stasi. Erau pionii unui regim represiv care nu îşi aveau locul în noul stat german construit pe principiul transparenţei.

În schimb, au fost plasaţi în mediul privat. Bloomberg scrie că, în 1990, compania de securitate Rohde unde Schwarz a fost rugată de guvernul german să înfiinţeze o divizie separată în care să angajeze experţii în telecomunicaţii ai Stasi. Aceştia au lucrat la dezvoltarea echipamentelor de codare a informaţiilor pe care compania le-a vândut în ultimii 25 de ani serviciilor secrete din ţările membre NATO.

Iar unii dintre foştii ofiţeri ai poliţiei politice şi-au dat seama că îndemânările lor au căutare în piaţa muncii chiar şi fără promovarea făcută de guvernul vest-german. Mulţi dintre ei au s-au angajat ca psihologi, folosindu-se de tehnicile de interogare învăţate în perioada cât au lucrat pentru Stasi. Tehnicile de interogare paşnice, desigur. Alţii au ajuns în sectorul asigurărilor, unde tehnicile de investigaţii ale poliţiei politice erau foarte utile în căutarea clienţilor care minţeau pentru încasarea unor daune fictive.

Şi totuşi, au existat şi angajaţi ai serviciilor secrete comuniste care au ajuns să lucreze direct pentru Germania reunită.

Este vorba de ofiţerii din Wostok, un buncăr subteran din Berlinul de Est în care erau procesate mesajele venite din celelalte ţări ale Blocului Comunist. După căderea zidului Berlinului, armata vest-germană s-a grăbit să captureze buncărul. Iar oamenii care lucrau acolo au devenit angajaţi ai Ministerului Apărării din Germania de Vest şi, mai apoi, din Germania reunită.