Oamenii de știință au descifrat unul dintre marile mistere ale omenirii. Ce ascundea celebrul Stonehenge

Cercetătorii au reuşit să determine originea indivizilor îngropaţi la Stonehenge, celebrul sit megalitic preistoric din Anglia: unii veneau din vestul Ţării Galilor, ca şi unele din pietrele monumentului, graţie unei analize făcute pe resturi de oseminte incinerate găsite la faţa locului, potrivit news.ro, care citează AFP.

Situat în câmpia din Salisbury, în sud-vestul Angliei, Stonehenge se compune din mai multe ansambluri concentrice de lespezi. Început acum 5.000 de ani, ridicarea lui s-a făcut în mai multe etape. 

"Ştiam deja din studii precedente că "pietrele albastre", folosite la începutul construcţiei acestui sit neolitic, proveneau din Ţara Galilor", a declarat pentru AFP Christophe Snoeck, autor principal al studiului publicat joi în revista Scientific Reports. "Dar a fost ignorată originea indivizilor îngropaţi la Stonehenge", căci ei au fost incineraţi în prealabil, ceea ce împiedică analiza ADN. 

Datorită unei tehnici de analiză izotopică folosită pe mici fragmente de os ale defuncţilor, oamenii de ştiinţă au demonstrat că pe 25 de indivizi examinaţi, 10 dintre ei, "adică 40%", nu locuiau aproape de Stonehenge "în cei zece ani care au precedat moartea lor". Ei veneau de mai departe şi unii din vestul Ţării Galilor, subliniează Christophe Snoeck.

Experţii spun că din anii 1920 se ştie că "pietrele albastre" de la Stonehenge (două roci vulcanice, dolerit şi riolit) provin de pe colinele de la Preseli, în Ţara Galilor, la peste 200 de kilometri de aici. 

Aceste informaţii "sugerează că locuitorii din Munţii Preseli nu s-au mulţumit să furnizeze "pietrele albastre" aranjate în cerc la Stonehenge, dar s-au deplasat în acelaşi timp şi că au fost îngropaţi în sit", avansează ideea John Pouncett, de la Şcoala de arheologie din Oxford, co-autor al studiului. 

Această descoperire a fost posibilă datorită datărilor recente cu izotopi de stronţiu, care au permis analizarea resturilor incinerate la temperaturi foarte înalte în fostul crematoriu din apropierea monumentului. 

Christophe Snoeck, care este chimist la bază, a fost unul dintre cei care au condus la aceste progrese experimentale, atunci când făcea documentare pentru doctoratul său la Şcoala de arheologie din Oxford. În prezent este profesor la Universitatea VUE (Vrije Universiteit Brussel) din Bruxelles.