Disperare, teamă şi furie pe insula indoneziană lovită de cutremur şi tsunami. Potrivit unui bilanţ încă provizoriu, aproape 2.000 de oameni au murit, 2.500 au fost răniţi, iar aproximativ 5.000 sunt în continuare dați dispăruți. Zeci de mii de persoane au rămas fără case. Imaginea de ansamblu este chiar mai sumbră. Pe lângă cutremur şi tsunami, zona a fost devastată de lichefierea solului. Cu alte cuvinte, pâmântul a devenit brusc o masă imensă de nămol amestecat cu apă care a înghiţit totul.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
În imaginile de mai sus este surprins momentul în care falii uriaşe de pământ s-au transformat în râuri de nămol care au mutat casele ca pe nişte jucării, iar în alte locuri au înghiţit pur şi simplu totul.
Potrivit experţilor, lichefierea solului se produce când pământul este îmbibat cu apă, dacă pânza freatică este foarte aproape de suprafaţă.
Matt Rivers, corespondent CNN, a relatat că „tot ce era la suprafaţă s-a scufundat în subteran, în timp ce nivelul nămolului creştea. Echipele de intervenţie pur şi simplu nu au nicio şansă să sape suficient de repede. Ştim că încă sunt oameni îngropaţi sub ruine. Nu au nicio şansă de a fi salvaţi”.
Doar într-un suburbie din Palu, capitala insulei Sulawesi, 1700 de case au fost înghiţite de pământ. Un alt cartier a dispărut aproape în întregime.
„Am văzut cum se rostogoleau casele, cum se despica pământul, o mulţime de oameni au căzut în hău. Doar graţie lui Dumnezeu mai sunt în viaţă, împreună cu copiii. Ne-am scufundat în nămol, iar nămolul ne înghiţea. Nămolul parcă era viu!”, a povestit Muryatim Galanu, supravieţuitoare.
„I-am zis: fata mea, pleacă, lasă-mă! Lasă-mă să mor aici! Tot ce contează este să salvezi copilul. El este important. Dar ea mi-a zis: nu, nu, vreau ca tu să trăieşti, am făcut ca ea”, a povestit și Nurmin Jalanu, supravieţuitoare.
Pentru cei rămaşi în viaţă, supravieţuirea este o agonie fără sfârşit. Mame care-şi caută copiii, fraţi sau soţi care nu mai ştiu nimic unii de alţii.
Cei mai mulţi nu au avut nicio şansă. În primul rând pentru că alerta de tsunami emisă iniţial a fost retrasă, iar valul care a venit peste câteva ore i-a luat pe oameni pe nepregătite, apoi pentru că sistemul de alertă antitsunami este depăşit.
„63% din populaţie n-avea cum să audă alarmele de tsunami, pentru că sunt prea puţine. Avem doar 56. Înainte aveam 200 şi de fapt avem nevoie de 1.000 de alarme”, a spus Sutopo Purwo Nugroho, Autoritatea pentru Dezastre.
Între timp, autorităţile sapă gropi comune. Într-una singură vor ajunge o mie de cadavre. Câteva sute au fost aduse dintr-un singur spital. Trebuie îngropate cât mai repede din cauza căldurii şi umidităţii, care pot duce la apariţia unor epidemii, dar şi din motive religioase. Potrivit religiei islamice cadavrele ar fi trebuit înmormântate în cel mult 24 de ore de la deces.
Sursa: Digi24
