Vladimir Putin încearcă să prezinte succesele armatei sale de ocupație ca pe un proces care va duce inevitabil la înfrângerea completă a Ucrainei și la pierderea statalității sale. Echipa de negociatori a lui Donald Trump și președintele SUA însuși, judecând după declarațiile și acțiunile lor, împărtășesc această poziție. În realitate, aceasta este extrem de departe de realitate, afirmă militarii ucraineni de pe front, comandantul suprem al Forțelor Armate ale Ucrainei, Alexander Sîrskî, și experții independenți.
Nimeni nu neagă că trupele rusești avansează într-adevăr, dar ritmul acestei ofensive și pierderile care o însoțesc depășesc orice idee despre succesul acțiunilor militare. Ritmul de avansare al trupelor ruse este mai lent decât în aproape toate campaniile militare majore din ultimul secol, inclusiv bătălia de la Somme din timpul Primului Război Mondial, a declarat pentru The Wall Street Journal Seth Jones, politolog și fost înalt funcționar al Departamentului Apărării al SUA, actualmente președinte al departamentului de apărare și securitate al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale. „Este o lentoare pur și simplu uimitoare”, a remarcat Jones. „Pur și simplu nu văd acum pe câmpul de luptă niciun semn de schimbare strategică în cursul războiului”.
Bătălia de la Somme a fost una dintre cele mai mari și mai sângeroase bătălii din Primul Război Mondial. De la începutul lunii iulie până la mijlocul lunii noiembrie 1916, trupele britanice și franceze au reușit să împingă apărarea germană cu 10 km. În timpul bătăliei, peste 1 milion de oameni au fost uciși și răniți de ambele părți.
Între timp, armata rusă a pierdut, potrivit estimărilor occidentale, până la 1,15 milioane de soldați în timpul invaziei în Ucraina, ocupând doar aproximativ 12% din teritoriul ucrainean. În prezent, ea controlează integral sau parțial 19,3%, potrivit analizei Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) și Critical Threats Project. Până la invazia pe scară largă din 24 februarie 2022, aproximativ 7% din teritoriul Ucrainei se afla sub controlul Rusiei, inclusiv Crimeea și zonele din estul țării.
Armata s-a apropiat la 8-10 km de Pokrovsk, a cărui capturare este acum mediatizată de toate mass-media propagandistice, în august-septembrie 2024. Dar primele grupuri de soldați au reușit să pătrundă în oraș abia la sfârșitul lunii octombrie 2025. Armata ucraineană susține că continuă să controleze o parte din Pokrovsk. În ciuda diferenței de amploare a luptelor pentru parcurgerea unei distanțe similare cu avansarea trupelor britanico-franceze pe Somme, rușilor le-a luat cu 9-10 luni mai mult.
Da, situația pe front este dificilă, deoarece Rusia este mai mare decât Ucraina, a recunoscut Sîrskî într-o serie de interviuri acordate mass-media ucraineană și germană. Dar „amploarea minciunilor rusești [despre situația de pe front] depășește cu mult ritmul real de avansare al trupelor ruse”, a remarcat el. Rusia folosește dezinformarea și hărți false, încercând să influențeze atât publicul străin, cât și societatea și armata ucraineană, a declarat Sîrskî.
„Chiar și în instrucțiunile armatei ruse se spune că străpungerea fortificațiilor defensive trebuie să se facă cu o viteză de 1,5-3 kilometri pe zi. În schimb, ei parcurg 1,5 kilometri pe lună”, a declarat Syrsky pentru postul german ZDF TV. „De aici se pune întrebarea: se poate considera cu adevărat că este o ofensivă de succes?”
Trump, între timp, a declarat într-un interviu pentru Politico că Vladimir Zelenski trebuie să accepte planul de pace al SUA, „pentru că pierde”.
Nu este așa, a declarat pentru WSJ maiorul Oleg Glushko din Brigada prezidențială separată, al cărui batalion a respins săptămâna aceasta o nouă ofensivă pe sectorul său din frontul de sud-est: „Uneori reușesc să-și ridice steagurile și să declare că au cucerit poziția, dar noi desfășurăm operațiuni de curățare, îndepărtăm simbolurile lor, iar poziția rămâne sub controlul nostru”.
Un locotenent-colonel din brigada 56 a povestit că rușii au trimis recent întăriri, încercând să străpungă apărarea ucraineană în zona Caşovîi Yar, pe care batalionul său o apără de doi ani. Și va continua să o apere, insistă ofițerul:
„Nu au reușit să-și atingă scopul și nu avem de gând să le permitem să reușească.”
Editor : A.R.
