Planul administrației Trump de a dezvolta o serie de reactoare nucleare futuriste de mici dimensiuni pentru a alimenta inteligența artificială se bazează pe o strategie veche de eliminare a deșeurilor extrem de toxice: îngroparea acestora la o adâncime foarte mare, notează Reuters. Dar există o problemă. Nu există gropi foarte adânci, iar stocul de aproximativ 100.000 de tone de deșeuri radioactive depozitate temporar în centrale nucleare și alte locații din Statele Unite continuă să crească. Pentru a rezolva această dilemă, administrația Trump oferă acum o recompensă statelor pentru suportarea materialului radioactiv.
Washingtonul face apel la propriile state să se ofere voluntare pentru a găzdui un depozit geologic permanent pentru combustibilul uzat, ca parte a unui campus de facilități care include reactoare nucleare noi, reprocesarea deșeurilor, îmbogățirea uraniului și centre de date, conform unei propuneri publicate săptămâna trecută de Departamentul Energiei (DOE).
Solicitarea de informații (RFI) marchează o schimbare majoră în politica nucleară a SUA. Planul de dezvoltare a energiei nucleare este acum combinat cu cerința de a găsi un depozit permanent pentru deșeuri și lasă deciziile în mâinile comunităților locale - decizii care valorează zeci de miliarde de dolari în investiții și mii de locuri de muncă, potrivit unui purtător de cuvânt al Oficiului pentru Energie Nucleară al DOE.
„Combinând toate aceste elemente într-un singur pachet, este vorba de oferirea unor avantaje importante alături de o instalație de deșeuri care este mai puțin dorită”, a declarat Lake Barrett, fost funcționar al Comisiei de Reglementare Nucleară a SUA (NRC) și al DOE. State precum Utah și Tennessee și-au exprimat deja interesul pentru investiții în energia nucleară, a spus el.
Biroul pentru energie nucleară a declarat că cererea a stârnit interes, dar nu a comentat cu privire la statele individuale, care au la dispoziție 60 de zile pentru a răspunde. Președintele Donald Trump dorește să multiplice de patru ori capacitatea nucleară a SUA, la 400 gigawați până în 2050, pe fondul creșterii cererii de energie electrică, pentru prima dată în ultimele decenii, datorită avântului centrelor de date care susțin inteligența artificială și electrificarea transporturilor.
În 2025, DOE a selectat 11 noi modele avansate de reactoare nucleare de testare pentru licențiere rapidă și își propune să construiască trei prototipuri până la 4 iulie anul acesta.
Cu toate acestea, acceptarea publică a energiei nucleare depinde parțial de promisiunea îngropării deșeurilor nucleare adânc sub pământ, potrivit studiilor efectuate de guvernele SUA, Marii Britanii, precum și de Comisia Europeană.
„O strategie nucleară completă trebuie să includă căi sigure și durabile pentru eliminarea finală, iar acest lucru rămâne un element necesar al RFI”, a declarat purtătorul de cuvânt al Oficiului pentru Energie Nucleară.
Eforturile anterioare de a găsi o soluție s-au lovit de o puternică opoziție locală.
DOE a început să caute o instalație permanentă de depozitare a deșeurilor în 1983 și s-a decis asupra Yucca Mountain din Nevada în 1987. Însă fostul președinte Barack Obama a oprit finanțarea în 2010 din cauza opoziției legislatorilor din Nevada, îngrijorați de siguranță și de efectul asupra cazinourilor și hotelurilor – cu aproape 15 miliarde de dolari deja cheltuiți.
Noi modele de reactoare
Pentru a accelera implementarea energiei nucleare, țări precum Statele Unite, Marea Britanie, Canada, China și Suedia promovează așa-numitele reactoare modulare mici (SMR).
Atractivitatea SMR-urilor constă în faptul că pot fi în mare parte prefabricate, ceea ce le face asamblarea mai rapidă și mai ieftină decât reactoarele mai mari deja utilizate. Experții spun că proiectanții nu sunt obligați să ia în considerare deșeurile încă de la început, dincolo de un plan privind modul în care acestea vor fi gestionate.
Conform unui studiu publicat în 2022 în Proceedings of the National Academy of Sciences, se preconizează că majoritatea noilor SMR vor produce volume similare de deșeuri, sau chiar mai mari, per unitate de energie electrică față de reactoarele mari actuale.
SMR-urile pot fi amplasate și în zone care nu dispun de infrastructura necesară pentru centrale mai mari, ceea ce crește perspectiva apariției multor alte situri nucleare care ar putea deveni, de asemenea, depozite provizorii de deșeuri. Iar în Statele Unite „provizoriu” poate însemna mai mult de un secol după închiderea unui reactor, potrivit autorității de reglementare a energiei nucleare din SUA.
Reuters a contactat cele nouă companii care stau în spatele celor 11 proiecte SMR susținute de programul accelerat al DOE. Unele au afirmat că deșeurile nucleare reprezintă o problemă pentru operatorii reactoarelor și pentru guvern. Altele au declarat că speră ca progresele tehnologice din următoarele decenii să îmbunătățească perspectivele de reprocesare a combustibilului, deși au convenit că este în continuare necesar un depozit permanent.
Perspectiva unui nou val de reactoare nucleare a reaprins interesul pentru reprocesarea combustibilului uzat, prin care uraniul și plutoniul sunt separate și, în unele cazuri, reutilizate.
Experții în securitate nucleară s-au întrebat însă dacă reprocesarea va fi inclusă în vreunul dintre noile campusuri.
„De fiecare dată când s-a încercat, s-a eșuat, creează riscuri de securitate și proliferare, costurile sunt enorme și complică gestionarea deșeurilor”, a declarat fostul oficial al DOE, Ross Matzkin-Bridger. El a spus că puținele țări care reprocesează combustibilul reciclează între 0 și 2%, mult sub cele 90% promise.
Citește și Ministrul Energiei: Reactoare nucleare de ultimă generaţie, în România. La Doiceşti suntem în ultima etapă de studii
O problemă permanentă
Deocamdată, majoritatea deșeurilor din Statele Unite, Canada, Europa și Marea Britanie sunt stocate la fața locului pe termen nelimitat, mai întâi în bazine de combustibil uzat pentru răcire și apoi în rezervoare de beton și oțel. Franța trimite combustibilul uzat la La Hague, în Normandia, pentru reprocesare.
Cele peste 90 de reactoare nucleare care funcționează în Statele Unite - cel mai mare producător de energie nucleară din lume, înaintea Chinei și Franței - adaugă aproximativ 2.000 de tone de deșeuri pe an la stocurile existente, potrivit DOE.
Datele Oficiului pentru Energie Nucleară arată că, până la sfârșitul anului 2024, contribuabilii americani au plătit companiilor de utilități 11,1 miliarde de dolari pentru a le compensa pentru stocarea combustibilului uzat, o parte din acesta rămânând nociv pentru oameni timp de sute de mii de ani.
Conform guvernului britanic, situl Dounreay din Scoția, unde ultimul reactor a fost închis în 1994, și-a prelungit în repetate rânduri perioada de dezafectare și bugetul din cauza complicațiilor legate de gestionarea deșeurilor, ceea ce reprezintă un semn timpuriu al problemelor cu care se confruntă industria odată cu închiderea centralelor vechi.
În timp ce Dounreay, odată vârful industriei nucleare britanice, este dezmembrat, vaste depozite sunt umplute cu deșeuri radioactive de nivel scăzut în containere metalice mari.
De când prima centrală nucleară comercială a fost pusă în funcțiune în Anglia, acum 70 de ani, consensul a fost că îngroparea deșeurilor cele mai toxice adânc sub pământ este cea mai sigură opțiune, dar încă nu există niciun depozit în funcțiune în lume.
Punerea în funcțiune a unui depozit este un proces lent. Guvernele au nevoie de acceptul comunității și sunt necesare studii geologice pentru a determina fluxul apelor subterane și stabilitatea rocilor până la 1.000 de metri sub pământ.
Finlanda a înregistrat cele mai mari progrese și este aproape de a deschide primul depozit nuclear permanent din lume la Olkiluoto, procesul fiind demarat încă din 1983.
Posiva, compania finlandeză care se află în spatele proiectului, a început transferul recipientelor de testare la peste patru sute de metri sub pământ în 2024. Odată ce va fi funcțional, tunelurile subterane separate vor fi umplute cu containere din cupru și fier care vor adăposti deșeurile, apoi vor fi sigilate pentru totdeauna.
Suedia a început construirea depozitului său permanent în ianuarie 2025, cu scopul de a-l pune în funcțiune până la sfârșitul anilor 2030.
Canada a convenit asupra unui amplasament în Ontario, pe care intenționează să-l pună în funcțiune până la sfârșitul anilor 2040.
Elveția și Franța au ales, de asemenea, amplasamente și speră ca depozitele lor să fie deschise începând cu aproximativ 2050.
Marea Britanie țintește sfârșitul anilor 2050, dar nu a stabilit încă un amplasament. În așteptarea construirii unui depozit permanent undeva în țară, deșeurile de înaltă activitate provenite de la situri nucleare precum Dounreay sunt trimise pentru depozitare la Sellafield, în Anglia. Unele centrale nucleare dezafectate, inclusiv Dounreay, sunt promovate ca locații pentru centre de date, deoarece sunt deja conectate la rețeaua electrică și nu vor trebui să aștepte o conexiune. Dar curățarea locului mai durează. Combustibilul nuclear iradiat a fost deversat în mare cu zeci de ani în urmă, iar recent, în ianuarie, a fost găsit un fragment radioactiv „minor” pe o plajă locală.
Editor : A.C.
