Atacurile cibernetice vizează tot mai des sateliții și infrastructura spațială, iar Uniunea Europeană își intensifică măsurile de apărare în orbită și la sol. Europa dezvoltă stații terestre securizate, comunicații criptate și proiecte strategice precum constelația IRIS², după ce incidentul Viasat din 2022 a arătat cât de vulnerabile pot fi rețelele satelitare în momente de criză geopolitică.
În deșertul arctic pustiu din Kangerlussuaq, Groenlanda, europenii construiesc apărări împotriva unei noi amenințări de securitate aflate în ascensiune: atacuri cibernetice în spațiu. O companie lituaniană numită Astrolight construiește o stație terestră, cu sprijinul Agenției Spațiale Europene, care va folosi fascicule laser pentru a descărca rapid și în siguranță volume mari de date de la sateliți, a anunțat compania luna trecută.
Este doar un exemplu al modului în care Europa se mișcă pentru a întări securitatea sateliților săi, în timp ce tensiunile geopolitice în creștere și un spectru tot mai larg de amenințări hibride împing comunicațiile spațiale în centrul planurilor de securitate ale UE, scrie POLITICO.
Ani la rând, infrastructura satelitară a fost tratată de factorii de decizie mai degrabă ca o utilitate tehnică decât ca un activ strategic. Acest lucru s-a schimbat în 2022, când un atac cibernetic asupra rețelei de sateliți Viasat a coincis cu invazia Rusiei în Ucraina.
Avertisment CE: Spațiul devine tot „mai disputat”
De atunci, sateliții au devenit ținte populare pentru interferențe, spionaj și perturbare. Comisia Europeană a avertizat în iunie că spațiul devenea „mai disputat”, semnalând creșterea atacurilor cibernetice și a tentativelor de interferență electronică vizând sateliți și stații terestre. Germania și Regatul Unit au avertizat mai devreme în acest an asupra amenințării tot mai mari reprezentate de sateliții spațiali ruși și chinezi, care sunt observați regulat spionându-le sateliții.
Guvernele UE se grăbesc acum să-și crească reziliența și să reducă dependența de tehnologie străină, atât prin reglementări precum noul Space Act, cât și prin investiții în infrastructura critică.
Amenințarea este perfect clară în Groenlanda, a declarat Laurynas Mačiulis, directorul general al Astrolight. „Problema astăzi este că aproximativ 80% din tot traficul [de date spațiale] este descărcat într-un singur loc, în Svalbard, care este o insulă împărțită între diferite țări, inclusiv Rusia”, a spus el într-un interviu.
Principala stație terestră arctică a Europei se află în Svalbard și susține atât sistemele de navigație Galileo, cât și Copernicus. Deși locația este strategică, ea este și extrem de sensibilă din cauza activităților ruse și chineze din apropiere. Critic, stația se bazează pe un singur cablu submarin pentru conectarea la internet, cablu care a fost avariat de mai multe ori.
„În caz de avariere intenționată sau neintenționată a acestui cablu, pierzi accesul la majoritatea sateliților de geo-intelligence, ceea ce este, desigur, foarte critic. Așadar, obiectivul nostru este să instalăm o stație terestră satelitară complementară sus, în Groenlanda”, a spus Mačiulis.
Planul UE de a scăpa de dependența de Starlink
Piesa centrală a ambițiilor Europei de a avea comunicații satelitare sigure, europene, este IRIS², o constelație de conectivitate securizată de mai multe miliarde de euro, propusă în 2022 și concepută pentru a rivaliza cu sistemul Starlink al lui Elon Musk.
„Astăzi, comunicațiile, de exemplu în Ucraina, depind mult prea mult de Starlink”, a spus Anders Fogh Rasmussen, președintele fondator al firmei de consultanță politică Rasmussen Global, vorbind la un eveniment la Bruxelles în noiembrie. „Acea dependență se bazează pe ideile schimbătoare ale unui miliardar american. Asta este prea riscant. Trebuie să construim un sistem de comunicații securizat care să fie independent de Statele Unite.”
Sistemul european, care va consta din 18 sateliți care vor opera pe orbită joasă și medie a Pământului, urmărește să ofere Europei comunicații rapide și criptate.
„Chiar dacă cineva interceptează semnalul [IRIS²], nu va putea să-l decripteze”, i-a spus POLITICO Piero Angeletti, șeful Secure Connectivity Space Segment Office din cadrul Agenției Spațiale Europene. „Acest lucru ne va permite să avem un sistem sigur, care este și certificat și acreditat de entitățile naționale de securitate.”
Provocarea este că IRIS² se află la cel puțin patru ani distanță de a deveni operațional.
Cine apără sateliții Europei
În timp ce Europa își întărește sistemele satelitare securizate, guvernele încă simplifică modul în care pot coordona apărarea cibernetică și securitatea spațială. În multe cazuri, asta revine atât comandamentelor spațiale, cât și celor cibernetice, care, spre deosebire de unitățile militare tradiționale, sunt relativ noi și adesea încă în curs de dezvoltare.
Clémence Poirier, cercetătoare în apărare cibernetică la Center for Security Studies din cadrul ETH Zurich, a spus că țările UE trebuie acum să se concentreze pe maturizarea lor.
„Statele europene trebuie să continue să dezvolte aceste comandamente”, a declarat ea. „Să se asigure că își coordonează acțiunile, că există mandate și responsabilități clare când vine vorba de securitate cibernetică, operațiuni defensive cibernetice, operațiuni ofensive cibernetice, și, de asemenea, când vine vorba de monitorizarea amenințării.”
Și industria se chinuie să acopere golurile. Majoritatea firmelor de securitate cibernetică nu tratează spațiul ca pe un sector în sine, ceea ce îi lasă pe operatorii de sateliți într-un punct mort. În schimb, sistemele spațiale sunt incluse în alte categorii: sateliții de observare a Pământului intră adesea la servicii de mediu, televiziunea prin satelit la media, iar constelațiile de broadband precum Starlink la servicii de internet.
Acea fragmentare face mai dificil pentru companiile spațiale să evalueze riscul, să actualizeze modelele de amenințare sau să înțeleagă împotriva cui trebuie să se apere. De asemenea, complică răspunsul la incidente: deși există instrumente avansate pentru apărarea împotriva atacurilor cibernetice asupra rețelelor terestre, aceste instrumente adesea nu se traduc bine la sistemele spațiale.
„Securitatea cibernetică în spațiu este puțin diferită”, a adăugat Poirier. „Nu poți pur și simplu să implementezi orice soluție pe care o ai pentru computerele tale de pe Pământ și să o instalezi pe satelitul tău.”
Editor : M.I.
