Deși aceste formațiuni împărtășesc unele poziții critice față de Uniunea Europeană și liberalism, relația cu Moscova a devenit un punct de divergență. Schimbările sunt importante și pentru Ucraina, al cărei sprijin militar și financiar ar putea fi afectat de rezultatele viitoarelor alegeri europene, potrivit unei analize publicate de Kyiv Independent.
Marine Le Pen și Nigel Farage încearcă să atragă un electorat mai larg printr-un discurs mai rezervat față de Rusia și prin poziții nuanțate în privința sprijinului pentru Ucraina. În schimb, AfD continuă să promoveze oprirea ajutorului militar și financiar pentru Kiev, ridicarea sancțiunilor împotriva Moscovei și reluarea importurilor de energie din Rusia.
Farage și Le Pen încearcă să se distanțeze de Putin
Nigel Farage, liderul Partidului Reformei din Marea Britanie, și-a exprimat în trecut admirația față de Vladimir Putin, pe care l-a descris drept un „operator”. În 2024, el a susținut că extinderea spre est a Uniunii Europene și a NATO a contribuit la declanșarea războiului din Ucraina.
Între timp, discursul său față de liderul rus a devenit mai dur. Farage l-a descris pe Putin drept un „tip foarte rău” și a susținut că NATO ar trebui să doboare avioanele rusești care îi încalcă spațiul aerian.
În privința Ucrainei, liderul britanic și-a exprimat sprijinul pentru utilizarea activelor rusești înghețate în beneficiul Kievului. El a acceptat și posibilitatea trimiterii unor trupe britanice în Ucraina, cu condiția ca acestea să participe temporar la o misiune de menținere a păcii sub egida ONU. Farage a criticat însă planurile privind o forță internațională de asigurare postbelică și a avertizat că sprijinul britanic nu poate fi nelimitat.
O schimbare de discurs se observă și în cazul lui Marine Le Pen, lidera partidului francez Raliul Național (RN). Înainte de invazia rusă pe scară largă din 2022, ea a contestat caracterul ilegal al ocupației Crimeei de către Rusia, iar formațiunea sa a contractat un împrumut de la o bancă rusă.
Ulterior, Le Pen a condamnat agresiunea rusă și a susținut continuarea asistenței militare pentru Ucraina. Totuși, ea se opune aderării Kievului la Uniunea Europeană și dorește reducerea ajutorului financiar francez, invocând constrângerile bugetare ale țării.
Co-liderul RN, Jordan Bardella, a adoptat o poziție mai fermă față de Moscova, pe care a descris-o drept o amenințare. În septembrie, ambii lideri au criticat confiscarea activelor companiilor europene din Rusia și au denunțat interferențele rusești și acțiunile de destabilizare.
AfD își intensifică discursul pro-rus
În Germania, partidul Alternativa pentru Germania, AfD, urmează o direcție diferită. Formațiunea, devenită una dintre principalele forțe ale opoziției, se apropie de 30% în unele sondaje și susține oprirea ajutorului militar și financiar acordat Ucrainei, ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei și reluarea importurilor de energie rusească.
În 2024, AfD a fost exclus din grupul european de extremă dreaptă din care făcea parte, la insistențele Raliului Național. Ulterior, partidul german a contribuit la formarea unui nou grup în Parlamentul European, Europa Națiunilor Suverane.
Orientarea sa este considerată relevantă pentru Ucraina, în condițiile în care Germania este unul dintre principalii donatori de ajutor militar pentru Kiev.
Explicația pentru apropierea AfD de Moscova ține, în parte, de diviziunile interne ale partidului. Jakub Wondreys, cercetător la Institutul Hannah Arendt pentru Cercetarea Totalitarismului din Dresda, afirmă că formațiunea este puternic descentralizată și că diferențele dintre estul și vestul Germaniei continuă să influențeze pozițiile sale.
Aripa mai radicală și mai favorabilă Moscovei este puternică în estul țării, fost teritoriu al Republicii Democrate Germane, aflată în sfera de influență a Uniunii Sovietice. În vest, pozițiile considerate mai moderate au o influență mai mare.
Diviziunile au devenit vizibile și în urma unei vizite a unor membri AfD la Soci, în Rusia. Alice Weidel a criticat deplasarea, în timp ce Tino Chrupalla a minimalizat importanța acesteia și a afirmat că nu consideră Rusia o amenințare.
Potrivit sondajelor citate de Kyiv Independent, 54% dintre germanii din est consideră că ajutorul acordat Ucrainei a mers prea departe, comparativ cu 39% în vest. Diferențele de percepție privind Rusia contribuie astfel la disputele din interiorul partidului.
De ce își schimbă unii lideri discursul
Un factor important este opinia publică. În Marea Britanie, Rusia și Vladimir Putin sunt nepopulari, iar asocierea cu Kremlinul poate deveni un dezavantaj electoral pentru partidele care încearcă să atragă alegători din afara propriului nucleu.
Un sondaj realizat în toamna anului trecut arăta că 59% dintre britanici susțineau continuarea ajutorului pentru Ucraina. Puțin peste jumătate erau de acord cu menținerea sancțiunilor împotriva Rusiei chiar dacă acestea ar fi presupus costuri mai mari la energie și alimente.
În Franța, sprijinul pentru continuarea livrărilor de arme către Ucraina era mai redus: 47%, față de 65% în 2022. Totuși, majoritatea francezilor, inclusiv puțin peste jumătate dintre alegătorii Raliului Național, considerau Rusia un adversar, potrivit sondajelor citate în analiză.
Anton Shekhovtsov, cercetător la Universitatea Central-Europeană din Viena, consideră că Marine Le Pen este conștientă de efectele reputaționale ale împrumutului contractat de partidul său de la o bancă rusă. Potrivit expertului, experiența premierului italian Giorgia Meloni ar putea reprezenta un model: aceasta provine dintr-un mediu politic de dreapta radicală, dar a menținut o orientare pro-occidentală și sprijinul pentru Ucraina.
Și în alte state europene, partidele populiste de dreapta și-au ajustat pozițiile după intrarea la guvernare. Matteo Salvini, liderul Ligii din Italia, și-a aliniat în mare parte politica la poziția premierului Giorgia Meloni, favorabilă Ucrainei și Occidentului. În Cehia, premierul Andrej Babiš a criticat planurile Uniunii Europene de a aloca noi fonduri pentru Kiev, dar a exprimat și dezacorduri față de unele demersuri recente ale Statelor Unite în relația cu Rusia.
În schimb, Roberto Vannacci, un general în rezervă care a părăsit Liga pentru a-și înființa propriul partid, Viitorul Național, a adoptat o poziție favorabilă Kremlinului. El a declarat în trecut că îl preferă pe Putin în locul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski. Potrivit sondajelor recente menționate în analiză, formațiunea sa a ajuns la un nivel de susținere de până la 8%.
Ce ar putea însemna schimbările pentru Ucraina
Chiar dacă Farage și Le Pen își nuanțează discursul față de Rusia, experții avertizează că o eventuală victorie electorală a partidelor lor ar putea afecta sprijinul european pentru Ucraina.
Tim Bale, profesor de științe politice la Universitatea Queen Mary din Londra, consideră că un eventual guvern al Partidului Reformei ar putea încerca să reducă discret cheltuielile destinate sprijinului pentru apărare. Farage a declarat, de asemenea, că dorește să analizeze dacă ajutorul britanic acordat Ucrainei este afectat de corupție și a subliniat că sprijinul Londrei nu poate fi nelimitat.
În Franța, o victorie a Raliului Național nu ar însemna neapărat oprirea ajutorului militar, dar ar putea duce la reducerea asistenței financiare și la slăbirea eforturilor europene de menținere a sancțiunilor împotriva Moscovei.
Shekhovtsov avertizează că o victorie a lui Le Pen ar putea schimba prioritățile politice ale Franței și ar putea diminua atenția acordată sprijinului pentru Ucraina.
Astfel, relația cu Rusia devine un punct de diferențiere în interiorul extremei drepte europene. În timp ce unii lideri încearcă să se distanțeze de Kremlin pentru a câștiga sprijin electoral, AfD își menține și își consolidează poziția pro-rusă. Rezultatele viitoarelor alegeri ar putea influența atât politica europeană față de Moscova, cât și continuitatea ajutorului acordat Kievului.
Citește și: „Che Guevara” al Slovaciei și „legiunea franceză” pro-Putin: Cine sunt europarlamentarii care fac jocurile Kremlinului (The Insider)
