Când soldatul ucrainean Vadim Lietunov a observat o poziție fortificată, după ce a sa fusese aruncată în aer, nu și-a dat seama că aparținea inamicului și a fugit să se adăpostească. A supraviețuit două săptămâni într-o tranșee rusească și s-a întors în partea ucraineană a frontului cu un prizonier de război, relatează The Guardian.
Lietunov povestește că, de când a ajuns pe linia frontului, rușii îi bombardau câte șase sau șapte ore în fiecare zi. Adăpostul său era atacat cu drone kamikaze și mortiere. După fiecare atac, Lietunov și un alt soldat ucrainean, Sașa, reparau pagubele, stingând incendiile cu sticle de urină și împingând sacii umpluți cu pământ înapoi în poziție.
„Inamicul știa că suntem acolo. Încerca să ne omoare”, a spus el.
La sfârșitul lunii februarie, o mină antitanc a lovit tranșeea, iar Sașa a fost ucis. Lietunov, plin de adrenalină și încălțat doar cu șosete, a început să alerge în direcția altor soldați ucraineni. A zărit o poziție fortificată printre copaci. O pătură acoperea o ușă.
„Am început să țip. Am crezut că ai mei sunt înăuntru. Apoi am auzit un foșnet. Am intrat în adăpost și am văzut un soldat în uniformă țintind spre mine o pușcă automată”, a spus el.
„I-am spus din ce brigadă sunt și că am fost bombardat. Tipul a spus: «Intră». Ei bine, am intrat. Și apoi i-am auzit accentul. Era rus, I-am spus: «Nu ești unul de-ai noștri, nu-i așa? Te rog, nu mă omorî»,” povestește Lietunov.
În următoarele două săptămâni, o poveste suprarealistă și uimitoare despre supraviețuirea în timp de război a avut loc în tranșee, pe măsură ce cei doi soldați au ajuns să se cunoască. Se întâmplă rareori ca soldații ruși și cei ucraineni să ajungă față în față. Practic, toate rănile și decesele din acest război sunt cauzate de explozii la distanță.
Soldatul rus, Nikita, i-a ordonat lui Lietunov să intre într-o mică încăpere subterană, spunându-i: „Ești neînarmat. Nu te voi împușca”. I-a arătat ucraineanului o cruce pe care o făcuse din două scânduri de lemn. Pe ea erau scrise cuvintele „salvează și apără”. Nikita i-a spus că îl va elibera a doua zi, dar nu s-a ținut de cuvânt.
Lietunov se aștepta la un glonț în orice moment.
Ucraineanul - un caporal în vârstă de 34 de ani din orașul Odesa, din sudul țării - și-a dat seama că singura sa șansă de supraviețuire era să-l manipuleze pe rus. În adolescență citise cărți de psihologie, iar Nikita, a descoperit el, era dependent de droguri și un infractor mărunt care fusese eliberat din închisoare pentru a lupta în Ucraina. A fugit din luptă, a fost capturat și a fost trimis înapoi pe front. Comandantul său, un cecen, îi dădea ordine prin radio.
Nikita i-a spus lui Lietunov să se dezbrace și i-a percheziționat hainele și centura în speranța de a găsi droguri, crezând propaganda Kremlinului că soldații ucraineni erau „narcomaniaci” echipați cu dispozitive GPS secrete.
Nikita insista că armata Rusiei era cea mai bună din lume, dar, în realitate, îi era frig, foame și era singur. O dată pe zi, o dronă Mavic lansa 250 de grame de rații: un pachet de terci, gem și o sticlă mică de apă.
Suferea de schimbări extreme de dispoziție. „Se transforma într-un maniac, mi-a pus o armă pe frunte și a spus: «Te voi omorî chiar acum». Apoi s-a lăsat tăcerea. L-am auzit cum pune arma deoparte. Pur și simplu s-a răzgândit într-o secundă. Cum pot să explic?”, spune Lietunov.
Ucraineanul a început să facă pe prostul, pentru a-l lăsa pe Nikita să creadă că deține controlul.
Rusul a început să se plângă de condițiile mizerabile - lipsa hranei și faptul că el și camarazii săi erau forțați să adune apă de ploaie și „să-și bea propria urină”. „Într-o dimineață mi-a spus: «Poate ar trebui să mă predau ție?». I-am răspuns: «Nu este nevoie». Dar i-am spus că aveam condiții mai bune: trei mese pe zi, țigări, convenția de la Geneva,” spune Lietunov.
Această conversație a avut loc de cinci ori.
„Apoi, într-o zi, am rămas fără apă. Lui Nikita îi era foarte sete și a spus: «Știu eu un loc». Am ieșit în ceață și am auzit o dronă bâzâind deasupra noastră. Era ucraineană. Am agățat un indicator lângă un copac. Avea indicativul meu - Cartman [din desenul animat South Park] - și numărul brigăzii. M-am lăsat în genunchi, am arătat spre indicator și am strigat că sunt ucrainean,” povestește el.
Dar brigada sa a presupus că amândoi erau ruși și a trimis o altă dronă să-i omoare; aceasta s-a prăbușit. Apoi și-au dat seama că e vorba despre Lietunov, camaradul lor dat dispărut.
O jumătate de oră mai târziu, a apărut o altă dronă. „M-am gândit: «Ori vine chiar acum sfârșitul, ori e începutul unei noi vieți»”, își amintește el.
Apoi, un radio a căzut din dronă.
„Le-am povestit despre Nikita și au început să pună întrebări. Am încercat să le sugerez că ar trebui să se oprească, că eu sunt prizonierul, nu el, și că viața mea depinde de starea lui de spirit. Am comandat mâncare și apă imediat”, povestește el.
O altă dronă le-a adus de mâncare, pe care Lietunov i-a dat-o lui Nikita.
„A fost din nou o manipulare? Da. Mi-a spus că atunci când e sătul e amabil”, a explicat el.
Între timp, o dronă rusească a adus o bombă-capcană – un buștean cu TNT ascuns înăuntru. Nikita a primit ordin să o plaseze în pădure. Până în ultimul moment, Lietunov a spus că nu a fost sigur dacă Nikita se va preda cu adevărat sau dacă îl va arunca în aer împreună cu adăpostul. Într-o vineri, ceața s-a așternut în poziția lor și a apărut brusc un vehicul blindat ucrainean. Cei doi bărbați au sărit în spatele blindatului.
„Nu am crezut până în ultimul moment că voi ieși de acolo”, a spus el. Era tot fără cizme, așa cum fugise din tranșeea sa aruncată în aer.
Anterior, Nikita a sugerat că ar putea încerca să captureze vehiculul ucrainean și să-l conducă înapoi la baza sa. În cele din urmă, s-a predat umil și și-a distrus telefonul. Când au ajuns la sediul brigăzii, Lietunov a spus că „oamenii” săi l-au îmbrățișat și l-au felicitat, uimiți de întoarcerea sa. I-a spus ofițerului său superior că i-a promis rusului că va fi bine tratat. O înregistrare video îl arată pe Nikita, zâmbind ușurat și spunând că l-a luat prizonier pe Vadim.
Nikita a primit cafea, lapte condensat și șase lingurițe de zahăr. Două ore mai târziu, serviciul de securitate al Ucrainei a venit și l-a luat. Probabil va fi dat la schimb cu prizonieri de război ucraineni. De obicei, rușii care se întorc sunt trimiși imediat înapoi pe linia frontului.
Lietunov a rămas fără un deget de la picior din cauza degerăturilor. Acum folosește cârje și face tratament la un centru de reabilitare, după ce s-a reunit cu familia sa din Odesa.
Spune că a fost extrem de norocos să supraviețuiască.
„E un miracol. O șansă la un milion, mi-au spus. Am fost prizonier. Dar până la urmă am scăpat și am adus eu un prizonier. E ceva rar”, spune el.
Editor : M.B.
