Un tribunal german a respins apelul unei femei de 99 de ani, care a fost condamnată pentru complicitate la peste 10.500 de crime când lucra ca stenografă a comandantului SS al lagărului de concentrare nazist Stutthof, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, informează The Guardian. Irmgard Furchner a fost găsită vinovată de instanță, în anul 2022.
Curtea Federală de Justiție a menținut condamnarea lui Irmgard Furchner, care a primit o sentință de doi ani cu suspendare în decembrie 2022 de către un tribunal de stat din Itzehoe, în nordul Germaniei.
Ea a fost acuzată că a făcut parte din aparatul care a ajutat la funcționarea lagărului de lângă Danzig, acum orașul polonez Gdansk. A fost condamnată pentru complicitate la omor în 10.505 cazuri și complicitate la tentativă de omor în cinci cazuri.
La o audiere a Curții Federale de Justiție din Leipzig luna trecută, avocații lui Furchner au pus la îndoială dacă ea a fost cu adevărat complice la crimele comise de comandant și de alți superiori ai lagărului, și dacă a fost într-adevăr conștientă de ceea ce se întâmpla la Stutthof.
Tribunalul din Itzehoe a declarat că judecătorii au fost convinși că Furchner „știa și, prin munca sa ca stenografă în biroul comandantului lagărului de concentrare Stutthof, din 1 iunie 1943 până la 1 aprilie 1945, a sprijinit deliberat faptul că 10.505 prizonieri au fost uciși din cauza condițiilor ostile din lagăr sau gazați”, prin transportarea către lagărul morții de la Auschwitz și prin trimiterea în marșuri ale morții la sfârșitul războiului.
Procurorii au declarat, în 2022, că procesul lui Furchner ar putea fi ultimul de acest fel. Cu toate acestea, o unitate specială de procurori federali din Ludwigsburg, responsabilă cu investigarea crimelor de război din perioada nazistă, a spus că mai sunt încă trei cazuri în curs de desfășurare în diverse părți ale Germaniei. Având în vedere că suspecții sunt acum la o vârstă foarte înaintată, apar tot mai multe întrebări privind capacitatea lor de a fi judecați.
Cazul Furchner este unul dintre mai multe din ultimii ani care s-au bazat pe un precedent stabilit în 2011, prin condamnarea fostului muncitor auto din Ohio, John Demjanjuk, în calitate de complice la crimă pe baza acuzațiilor că a servit ca gardian la Sobibor, în lagărul de exterminare. Demjanjuk, care a negat acuzațiile, a murit înainte ca apelul său să poată fi judecat. Tribunalele germane cereau anterior procurorilor să justifice acuzațiile, prezentând dovezi privind participarea unui fost gardian la o crimă specifică, ceea ce era adesea o sarcină aproape imposibilă.
Cu toate acestea, procurorii au argumentat cu succes în timpul procesului lui Demjanjuk la München că ajutorul oferit pentru funcționarea unui lagăr era suficient pentru a condamna pe cineva, în calitate de complice la crimele comise acolo. Ulterior, o curte federală a menținut condamnarea din 2015 a fostului gardian de la Auschwitz, Oskar Gröning, pe aceeași bază.
Furchner a fost judecată într-un tribunal special pentru minori, deoarece avea 18 și 19 ani în momentul acelor crime, iar instanța nu a putut stabili dincolo de orice îndoială „maturitatea mentală” a acesteia la acea vreme.
Inițial un punct de colectare pentru evrei și polonezi neevrei eliminați din Danzig, Stutthof a fost ulterior folosit ca un „lagăr de reeducare prin muncă”, unde muncitorii forțați, în principal cetățeni polonezi și sovietici, au fost trimiși pentru a-și ispăși pedepsele și de multe ori au murit.
De la mijlocul anului 1944, zeci de mii de evrei din ghetourile din statele baltice și din Auschwitz au umplut lagărul, împreună cu mii de civili polonezi prinși în timpul brutalei înăbușiri naziste a Revoltei de la Varșovia.
Alte persoane închise la Stutthof au inclus prizonieri politici, infractori acuzați, persoane suspectate de activitate homosexuală și Martori ai lui Iehova. Peste 60.000 de oameni au fost uciși în lagăr.
Editor : Ana Petrescu
