Un obiect mic, denumit figurina „Adorant”, descoperit într-o peşteră din Germania în 1979 - prelucrat în urmă cu 40.000 de ani de unii dintre printre primii oameni care au înfiinţat o cultură distinctă în Europa - prezintă secvenţe interesante de crestături şi puncte. Numeroase alte obiecte produse de aceeaşi cultură prezintă urme similare, pe care oamenii de știință nu le numesc scriere, dar afirmă că prezintă caracteristici ale unei transmisii de informații.
Un nou studiu sugerează că urmele de pe obiecte precum acea figurină, sculptată în fildeş de mamut şi reprezentând o creatură hibrid om-leu, nu se ridică totuşi la nivelul unui limbaj scris, scrie Agerpres, preluând Reuters.
Însă cercetarea a descoperit că utilizarea secvenţială de pe acele artefacte prezintă proprietăţi similare cu cele ale unei scrieri care a apărut mult mai târziu în străvechea Mesopotamie, în jurul anului 3300 î.Hr., care a fost un precursor al scrierii cuneiforme, una dintre cele mai vechi forme cunoscute ale limbajului scris.
Acest fapt sugerează abilităţi cognitive remarcabile pentru o populaţie umană atât de străveche. Artefactele datează dintr-o perioadă în care specia noastră se răspândea în Europa - traversând continentul în triburi de vânători-culegători - după ce părăsise Africa, întâlnindu-se totodată cu rudele sale apropiate - oamenii de Neanderthal.
„Semne erau aplicate selectiv şi convenţional”
Cercetătorii folosesc termenul de „sign types” (tipuri de semne) pentru a descrie acele urme, care includ crestături, puncte, linii, cruci, forme de stele şi altele. Ei au realizat o analiză computaţională a modului în care urmele au fost utilizate pe acele artefacte, pentru a examina o trăsătură denumită „densitatea informaţiei”.
Acest concept se referă la cantitatea de informaţii conţinute într-o unitate de limbaj, precum o silabă sau, în cazul de faţă, un semn.
„Am putea să argumentăm că aceste secvenţe de semne merg dincolo de simpla decorare - care era plăcută din punct de vedere estetic pentru anumite persoane. Mai exact, rezultatele noastre statistice au arătat că aceste semne erau aplicate selectiv şi convenţional”, a declarat lingvistul Christian Bentz de la Universitatea Saarland din Germania, autorul principal al studiului publicat în această săptămână în revista ştiinţifică Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).
De exemplu, semnele în formă de cruce au fost găsite doar pe unelte şi pe figurine de animale, dar nu şi pe figurinele care reprezentau oameni.
„Convenţie transmisă de-a lungul multor generaţii”
Cercetătorii au analizat peste 200 de artefacte din Epoca de Piatră care aveau pe ele astfel de semne, datând de acum 43.000 de ani şi până în urmă cu 34.000 de ani, din patru peşteri din sud-vestul Germaniei, asociate cu o cultură umană denumită Aurignacian.
Figurina „Adorant”, de exemplu, provine din Peştera Geissenklosterle din landul Baden-Wurttemberg din Germania şi are dimensiunile de 38 x 14 mm.
„Convenţia de a sculpta anumite tipuri de semne doar pe suprafeţele anumitor artefacte trebuie să fi fost transmisă mai departe de-a lungul multor generaţii, altfel nu am fi găsit aceste tipare statistice în interiorul datelor analizate”, a explicat Christian Bentz.
Scopul oamenilor de ştiinţă nu a fost acela de a determina înţelesul semnelor, care încă nu a fost descifrat.
Artă figurativă străveche
Cultura Aurignacian este asociată cu unele dintre cele mai vechi forme de artă figurativă. Artefactele analizate în cadrul studiului erau făcute majoritar din fildeş provenit din colţi de mamuţi, dar şi din oasele şi coarnele unor animale.
Unele dintre figurine reprezentau animale, precum mamuţi, lei-de-peşteră şi cai, precum şi creaturi care păreau să combine trăsături umane şi animale. Artefactele includ şi diverse unelte, ornamente personale şi instrumente muzicale, realizate sub forma unor flaute.
Cercetătorii au descoperit că secvenţele de semne pe care le-au analizat erau statistic diferite de sistemele de scriere de perioada modernă.
Însă ei au constatat că aceste secvenţe de semne prezentau o densitate a informaţiei extrem de asemănătoare cu primele exemple de precursori ai scrierii cuneiforme, o scriere denumită proto-cuneiformă, cunoscută din oraşul Uruk din străvechea Mesopotamie.
Scrierea proto-cuneiformă a evoluat apoi în scrierea cuneiformă, un sistem de scriere care foloseşte semne asemănătoare unor cuie, care a fost utilizată timp de milenii în străvechiul Orient Apropiat.
„Putem doar să speculăm”
Cercetătorii afirmă că semnele din cultura Aurignacian prezintă anumite elemente de design descoperite şi în limbile scrise, însă alte elemente lipsesc, inclusiv legătura cu structurile limbajului vorbit.
„Putem doar să speculăm despre situaţia limbilor vorbite la acea vreme. În general, arheologii şi lingviştii ar presupune că oamenii moderni (Homo sapiens) din urmă cu 40.000 de ani vorbeau limbi similare din punct de vedere structural cu cele vorbite astăzi în lumea întreagă”, a declarat specialista în arheologie şi coautoare a studiului Ewa Dutkiewiecz de la Muzeul de Preistorie şi Istorie Timpurie din Berlin.
Editor : B.P.
