Zealandia, considerată al optulea continent al Pământului, este în cea mai mare parte scufundată în ocean. Geologii au cartografiat toți cei aproape 5 milioane de kilometri pătrați ai masei terestre subacvatice. De asemenea, echipa de cercetare a folosit mostre de rocă de pe fundul mării pentru a analiza și data geologia a Zealandiei de Nord, ultima piesă a puzzle-ului Zealandia, relatează Yahoo News.
Aproximativ 95% din masa totală a continentului s-a scufundat în ocean.
Într-un studiu publicat în Tectonics, cercetătorii de la GNS Science din Noua Zeelandă și-au documentat procesul de dragare a probelor de rocă de la Fairway Ridge până la Marea Coralilor pentru a analiza geochimia rocii și a înțelege structura subacvatică a Zealandiei.
Istoria Zealandiei este destul de strâns legată de vechiul supercontinent Gondwana, care s-a destrămat cu sute de milioane de ani în urmă. Zealandia i-a urmat exemplul – cu aproximativ 80 de milioane de ani în urmă, conform celei mai recente teorii. Dar, spre deosebire de Australia sau de o mare parte a Antarcticii, Zealandia s-a scufundat, lăsând la suprafață doar o mică parte din ceea ce mulți geologi cred că ar trebui considerat al optulea continent.
Noua Zeelandă reprezintă cea mai cunoscută porțiune de deasupra apei a Zealandiei, deși alte câteva insule din apropiere fac, de asemenea, parte din continent.
Cele mai recente cercetări, conduse de Nick Mortimer, au dragat cele două treimi din nordul zonei scufundate, culegând diferite tipuri de gresie, calcar bioclastic și lavă bazaltică datând din diverse de perioade de timp. Datând rocile și interpretând anomaliile magnetice, cercetătorii au reușit să cartografieze unitățile geologice majore din nordul Zealandiei.
„Această lucrare completează cartografierea geologică a întregului continent Zealandia”, au spus ei.
Cercetătorii au descoperit gresie veche de aproximativ 95 de milioane de ani, din perioada Cretacicului târziu, și un amestec de granit și roci vulcanice de până la 130 de milioane de ani, din perioada Cretacicului timpuriu. Bazaltul e mai nou - are aproximativ 40 de milioane de ani și datează din perioada Eocenului.
Potrivit cercetărilor, când vastul supercontinent Gondwana s-a despărţit în cinci fragmente de dimensiuni continentale, au fost create America de Sud, Africa, Antarctica, India şi Australia, dar şi Zealandia. Acest eveniment a avut loc progresiv, în urmă cu 150 până la 50 de milioane de ani.
Intervalul de timp în care a avut loc separarea Zealandiei de Gondwana, şi în final scufundarea sa în ocean, a fost revizuit pe măsură ce noi dovezi geologice au ieşit la iveală. Acest lucru a indicat faptul că timp de cel puţin 400 de milioane de ani, până în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani, Placa Pacificului s-a aflat sub marginea estică a Gondwanaei.
Sedimentele s-au acumulat de-a lungul marginii continentului unde s-au sfărâmat şi s-au deformat în timp ce erau înghesuite de plăcile de coliziune. În urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani, situaţia tectonică s-a schimbat din nou, iar Gondwana s-a întins şi s-a fragmentat, astfel desprinzându-se în cele din urmă un fragment mare, care a devenit Zealandia.
În prima etapă, acesta s-a aflat la suprafaţă, însă s-a scufundat treptat - pe măsură ce Marea Tasmaniei a crescut - şi a continuat să se subţieze până când, în urmă cu aproximativ 25 de milioane de ani, cea mai mare parte a sa a fost înghiţită de ape.
Dacă întreaga suprafaţă a Zealandiei a fost acoperită complet de ape este un subiect mult timp dezbătut de oamenii de ştiinţă, însă dovezi fosile şi enigme vii, precum reptilele tuatara şi copacul kauri, sugerează că unele mici insule din Zealandia au supravieţuit marii scufundări.
