Misterul din Haithabu, portul vikingilor care a dispărut timp de 900 de ani. Ce s-a întâmplat cu „orașul de la capătul oceanului lumii”

Timp de peste două secole, portul din Haithabu (Hedeby) a fost un fel de „Singapore al Europei de Nord” și cea mai mare așezare din lumea vikingilor. Începând din secolul al XI-lea, Haithabu a dispărut pur și simplu din arhivele istoriei pentru următorii 900 de ani, iar acum arheologii și istoricii din nordul Germaniei au descoperit ce s-a întâmplat cu misterioasa așezare.

Dintr-un mic golf de la Marea Baltică din estul peninsulei Jutland, negustorii din Haithabu făceau comerț cu mătase din China, mercur în amfore de lut din Samarkand și fildeș de morsă din Groenlanda sau Islanda.

Locuitorii mai bogați din Haithabu se inspirau din obiceiurile de la curtea imperială a francilor și din vestimentația care era la modă în Imperiul Bizantin și Califatul Abbasid.

În jurul anului 1060, însă, chiar la finalul perioadei cunoscute drept epoca vikingilor, Haithabu a dispărut de pe hartă și a fost dat uitării timp de aproape un mileniu.

Misterul decăderii acestei așezări, pe care cronicarul Ibrahim ibn Yaqub din Tortosa a descris-o în anul 965 drept „un foarte mare oraș la capătul oceanului lumii”, a fost deslușit de arheologi și istorici care au studiat peste 800.000 de documente și artefacte în complexul castelului Gottorf din Schleswig, în nordul Germaniei, unde funcționează acum mai multe muzee.

Se pare că Haithabu nu a decăzut pur și simplu, ci a evoluat. Într-un microcosm al schimbărilor politice și sociale ce aveau loc în toată lumea vikingilor, locuitorii din această așezare și-au abandonat casele lor tradiționale și au fondat un oraș medieval mult mai bine organizat în Schleswig, aflat la doar câțiva kilometri depărtare.

„În Schleswig, ai curtea regală în centru, palatul, biserica și mănăstirea. Asta înseamnă că puterea politică era centralizată aici”, a explicat directorul Muzeului Viking Haithabu, Matthias Toplak. „Iar asta, bineînțeles, a facilitat mult dezvoltarea puterii economice.”

Haithabu, „un păianjen aflat în mijlocul unei pânze comerciale”

Haithabu a fost redescoperit abia la finalul secolului al XIX-lea de arheologul danez Sophus Muller.

Fondat la începutul secolului al IX-lea, Haithabu ocupa o suprafață de cinci ori mai mare decât Jorvik, precursorul orașului modern York, sau Birka, o așezare la vest de Stockholm.

În comparație cu marile orașe ale vremii, precum Constantinopol sau Cordoba, sau chiar și față de centre urbane mai mici de la nord de Alpi, precum Aachen sau Mainz, Haithabu era doar ceva mai mult decât un cătun. Dar, pentru lumea scandinavă slab populată, Haithabu era un important centru de putere.

„Era practic un păianjen aflat în mijlocul unei pânze comerciale”, a spus Toplak. „Practic, tot ceea ce se întâmpla în nordul Europei la acea vreme trecea prin Haithabu.”

Haithabu pare să fi rămas o așezare prosperă până în anul 1050, când regele Norvegiei, Harald Hardrada, a distrus-o în timpul unei campanii eșuate de a cuceri tronul Danemarcei. 16 ani mai târziu, orașul a fost din nou prădat, de această dată de slavi.

Acesta pare să fi fost momentul decisiv în care locuitorii așezării s-au hotărât să se mute în Schleswig, unde puteau să se apere mult mai ușor. „Avem o continuitate foarte clară. Oamenii care au fondat Schleswig erau cei care au venit din Haithabu”, a spus Toplak.

Editor : Raul Nețoiu