O echipă de cercetători susține că a descoperit ruine subacvatice uriașe, care ar putea aparține Atlantidei descrise de Platon

O echipă de cercetători independenți condusă de arheologul Michael Donnellan susține că structurile de piatră care se găsesc în jurul recifului Salmedina, la vest de Chipiona, în Golful Cadiz, ar putea fi rămășițele unei civilizații atlantice de mult pierdute – posibil, chiar, ale Atlantidei, insula legendară descrisă de Platon.

Ruinele studiate de Donnellan, fondatorul Ingenio Films, sunt răspândite pe o suprafață de aproximativ 30 de kilometri pătrați, cele mai multe regăsindu-se pe fundul oceanului. Unii pereți de piatră măsoară 7 metri înălțime și au o grosime de 2 metri.

Donnellan descrie descoperirile făcute de echipa sa în filmul „Atlantica”. Structurile de piatră sunt vizibile doar de două ori pe zi, la reflux, iar Donnellan estimează că ar avea o vechime de peste 11.000 de ani, potrivit Fox News Digital.

Donnellan a spus că geologii consideră că orice este îngropat la aproximativ 3 metri adâncime în această zonă ar avea o vechime de 3.000 de ani.

„Ceea ce găsim noi are o adâncime mai mare de 20 de metri”, a explicat Donnellan. „Și când te duci la 15-20 de metri în jos, ajungi la nivelul fundului oceanului.”

„Dar, în realitate, trebuie să ții seama că mai sunt probabil încă 5 sau 10 metri sau chiar 15 metri de sedimente deasupra ruinelor subacvatice, ceea ce le exagerează și mai mult vechimea”, a mai spus Donnellan.

Astfel, Donnellan a ajuns la concluzia că structurile de piatră ar fi mai vechi de câteva mii de ani, provenind chiar dinaintea romanilor, a fenicienilor și a tartessienilor.

„Ori Platon vorbea exact despre acest loc, ori este o coincidență incredibilă”

„Sunt de acum 10-12.000 de ani, plus sau minus câteva mii de ani, potrivit geologilor noștri”, a spus Donnellan, care a precizat că există și dovezi conform cărora în zonă s-ar fi produs un eveniment cataclismic, ceea ce nu ar fi surprinzător, având în vedere că se află în apropiere de falia transformantă Azore-Gibraltar.

„Există toate indiciile că aceste așezări au fost afectate de un impact cu adevărat traumatic sau de o serie de schimbări climatice”, a mai spus cercetătorul.

Echipa lui Donnellan a folosit mai multe tehnologii, inclusiv LiDAR și o ecosondă multifascicul, ca să studieze în detaliu zona și să creeze o hartă 3D a fundului oceanului.

Realizarea documentarului „Atlantica” a durat zece ani și a presupus peste 200 de scufundări, precum și studierea foarte atentă a scrierilor lui Platon.

„Descoperirile pe care le-am făcut sunt atât de asemănătoare textelor lui Platon despre Atlantida încât este greu de crezut că am găsit altceva decât ceea ce a descris el”, a spus Donnellan. „Însă, pentru oamenii cărora le este teamă de cuvântul 'Atlantida', eu prefer să folosesc termenul 'Cultura Atlantică Antică'.”

„Ori Platon vorbea exact despre acest loc, ori este o coincidență incredibilă în care știința și textele lui Platon se suprapun”, a mai spus cercetătorul.

Construcția megaliților arată că o civilizație înfloritoare a prosperat în această parte a lumii

Dacă descoperirile lui Donnellan vor fi acceptate și de lumea academică, se va dovedi faptul că cele mai vechi civilizații avansate au apărut cu mult înainte de cele din Mesopotamia, de acum aproximativ 5.000 de ani.

Juan Antonio Morales, profesor de stratigrafie de la Universitatea din Helva, a spus pentru Cadiz Directo că nu există „nicio dovadă legată de activitatea umană” în zonele de coastă studiate de Donnellan.

Morales a asociat structurile de piatră din Golful Cadiz cu rezultatul unor procese geologice, însă comentariile sale se refereau la regiune în general și nu menționau locul specific studiat de Donnellan.

Antropologul José „Pepe” Orihuela, autor al lucrării „Atlantida: Lumina Occidentului”, a spus că este „rezonabil” să crezi că povestea Atlantidei lui Platon este „un ecou al existenței fenomenului megalitic în vestul Europei Holocene”.

Fenomene culturale precum construcția megaliților arată că, în timpul holocenului, o cultură sau o civilizație înfloritoare a prosperat în această parte a lumii, având epicentrul în sud-vestul Peninsulei Iberice, mai precis de-a lungul coastei Golfului Cadiz, potrivit lui Orihuela.

„Descoperirile pe care le facem sunt reale și sunt eforturile unei echipe extraordinare ce include scafandri, arheologi și specialiști”, a spus Donnellan.

„Ruinele pe care le-am descoperit sub apă reprezintă doar un mic fragment dintr-o serie întreagă de descoperiri care indică faptul că Pensinsula Iberică avea o cultură înfloritoare, cu multe mii de ani înainte de perioada presupusă anterior”, a mai spus Donnellan.

Editor : Raul Nețoiu