Urmele de dinți găsite pe oasele strămoșilor noștri antici dezvăluie că oamenii nu au urcat în vârful lanțului trofic atât de repede pe cât se credea anterior, a descoperit un studiu citat de publicația britanică The Times.
Primii oameni trebuiau să supraviețuiască în sălbăticie alături de o serie de animale înfricoșătoare, inclusiv creaturi acum dispărute, cum ar fi felinele cu dinți pumnal și lupii preistorici, dar și altele mai familiare nouă astăzi, cum ar fi vulturii, crocodilii și leii.
Se credea că primatele care existau înainte de evoluția primei specii umane erau vânate în mod regulat de astfel de animale, dar că primii oameni, inclusiv homo habilis, au devenit suficient de avansați pentru a se dezvolta ei înșiși în carnivori prădători. Acest lucru i-a determinat să urce în vârful lanțului trofic, învățând să respingă atacurile și să evite să devină hrană pentru alți prădători.
Hienele, leii, leoparzii și crocodilii au rămas prădători puternici, dar ar fi fost văzuți mai mult drept concurenți pentru hrană decât amenințări directe și este posibil chiar să fi fost vânați de oameni, într-o inversare a relației prădător-pradă.
Acum două milioane de ani, se credea că homo habilis devenise un „prădător dominant” în mediul său, potrivit cercetătorilor din Spania și Statele Unite.
Cu toate acestea, o nouă analiză a oaselor maxilare de homo habilis datând de acum 1,75 milioane de ani a identificat urme lăsate de dinții de leopard.
„[Acest lucru] arată că leoparzii se hrăneau cu primii oameni, la fel cum s-a întâmplat cu homininii anteriori”, au atras atenția cercetătorii. „Aceste descoperiri contestă ideea că homo habilis devenise deja un prădător dominant, sugerând în schimb că primii oameni erau încă vulnerabili la carnivorele mari,” au adăugat aceștia.
Studiul, publicat în revista Royal Society Open Science, a concluzionat: „Contrar așteptărilor noastre, aceste descoperiri demonstrează că omul timpuriu făcea încă parte din spectrul prăzii, întărind ideea că tranziția către statutul de prădător dominant a avut loc mai târziu în evoluția umană sau [foarte curând după] homo habilis, prin intermediul unui hominid diferit.”
Cercetarea, condusă de Manuel Domínguez-Rodrigo de la Universitatea Rice din Texas, a folosit inteligența artificială pentru a analiza 1.296 de urme de dinți lăsate pe oase de către carnivore africane, inclusiv leoparzi, hiene, crocodili și lei.
Oamenii de știință au aplicat această cercetare asupra oaselor de homo habilis găsite în Defileul Olduvai din Tanzania. Unul era un os maxilar inferior (mandibular) denumit OH7 sau copilul lui Johnny despre care se crede că ar fi aparținut unui băiat de 12 sau 13 ani. Acesta conține încă 13 dinți, plus măsele de minte neerupte. Un altul era un os maxilar superior (maxilar) cu toți dinții săi, cunoscut sub numele de OH 65, care aparținea unui adult.
Ei au descoperit că două urme lăsate pe o mandibulă au fost „facute de leopard” cu o certitudine cuprinsă între 93,3% și 99,8%; în timp ce o urmă lăsată pe maxilar era, de asemenea, probabilă să fi fost făcută de un leopard care mânca fața unui om, deși cu o probabilitate mai mică de 53,3%.
Constatările au arătat că cei doi indivizi cărora le aparțineau oasele erau „prădați de leoparzi”, indicând faptul că „felinele, și anume leoparzii, au continuat să fie un pericol pentru hominini până în stadiul timpuriu al evoluției homo”.
Cercetătorii au spus: „S-a susținut că homo habilis a fost responsabil pentru primele episoade de fabricare a uneltelor din piatră, măcelărire a animalelor, consum de carne și inversarea relației prădător-pradă cu carnivorele.” Cu toate acestea, noile lor descoperiri ar putea necesita o regândire a momentului în care regnul animal a cunoscut o „schimbare a echilibrului de putere dintre carnivore și hominini”.
Citește și:
Primii pași ai umanității: adevărul ascuns despre strămoșii noștri. O echipă de cercetători rescrie povestea evoluției
Cercetătorii au descoperit o nouă specie de hominizi care ar putea schimba povestea evoluției omului
Editor : Ș.R.
