Vârsta mijlocie are o reputație îngrozitoare. Genunchii scârțâie, talia se îngroașă, cariera stagnează. Copiii cer mai mult decât puteți oferi, părinții au nevoie de mai mult decât puteți gestiona. Oglinda este nemiloasă, căsuța de e-mail este neiertătoare. Nu este de mirare că este adesea considerată cea mai sumbră perioadă a vieții. Totuși, un studiu oferă o consolare: oricât de epuizat și de artritic v-ați simți la sfârșitul anilor celui de-al cincilea deceniu de viață, acesta este momentul în care mintea dvs. este la apogeu, scrie The Times care citează un amplus studiu privind acest subiect.
Studiul, publicat în revista Intelligence, se bazează pe zeci de ani de cercetări psihologice pentru a produce ceea ce autorii au numit indicele de funcționare cognitivă a personalității (CPFI), o măsură unică care urmărește modul în care inteligența, judecata și alte trăsături mentale și de personalitate cheie evoluează pe parcursul vârstei a doua.
Rezultatele relevă un model clar: funcționarea generală a creierului uman atinge apogeul între 55 și 60 de ani.
Motivul este că abilități diferite urmează traiectorii diferite. Inteligența fluidă, care include raționamentul, capacitatea de memorare și viteza de procesare, tinde să atingă apogeul la începtul celei de-a doua decade de viață. Apoi scade constant.
Dar datele sugerează că așa-numita inteligență cristalizată — acumularea de cunoștințe și experiență — continuă să se dezvolte timp de zeci de ani. Trăsăturile de personalitate se maturizează, de asemenea: conștiinciozitatea (diligența de a duce lucrurile la bun sfârșit) și stabilitatea emoțională (capacitatea de a păstra calmul în situații de stres) cresc pe parcursul vieții adulte, înainte de a se stabiliza în ultima parte a vieții.
Alte abilități înfloresc târziu. Raționamentul moral – capacitatea de a cântări principii concurente – se adâncește odată cu experiența, producând judecăți mai solide despre corectitudine și datorie. Cunoștințele financiare ating apogeul la sfârșitul deceniului șase de viață, reflectând probabil o viață întreagă de gestionare a facturilor.
Oamenii devin, de asemenea, mai buni în a evita eroarea costurilor irecuperabile, tendința umană de a arunca bani buni după cei pierduți. Experiența pare să-i facă mai puțin sentimentali în privința cauzelor pierdute.
Nu totul se îmbunătățește. Flexibilitatea cognitivă, capacitatea de a trece cu ușurință de la o sarcină la alta sau de la o strategie la alta atunci când circumstanțele se schimbă, și empatia cognitivă, capacitatea de a intui ce gândesc ceilalți, se estompează odată cu vârsta. Motivația de a rezolva puzzle-uri abstracte, cunoscută de psihologi sub numele de „nevoia de cunoaștere”, scade, de asemenea, în medie.
Cu toate acestea, în ansamblu, studiul concluzionează că, la vârsta mijlocie, câștigurile compensează cu prisosință pierderile. Vârsta de peste 50 de ani se dovedește a fi punctul optim: momentul în care înțelepciunea dobândită cu greu compensează scăderea vitezei.
Acest lucru are implicații evidente pentru lumea afacerilor și a politicii. Fiecare individ este diferit, iar modelele medii nu se aplică tuturor. Dar cei mai vizibili politicieni britanici părăsesc zona de performanță maximă: premierul britanic Keir Starmer are 63 de ani, iar Nigel Farage are 61 de ani, scrie The Times.
De cealaltă parte a Atlanticului, președintele Dopnald Trump, în vârstă de 79 de ani, se află cu mult în afara acestei zone. Rezistența sa la mitinguri poate rămâne formidabilă, iar capacitatea sa de a provoca este de neegalat. Dar cercetările sugerează că combinația optimă de acuitate cognitivă și stabilitate a personalității tinde să se regăsească la liderii mai tineri.
Dr. Gilles Gignac de la Universitatea din Australia de Vest, care a condus studiul, a declarat: „Combinația dintre cunoștințele acumulate, judecata și experiența de viață este cea care mută vârful general al funcționării umane la sfârșitul deceniului cinci de viață. Deci, deși tinerețea are avantaje, maturitatea aduce, fără îndoială, un set mai larg și mai puternic de instrumente pentru a naviga prin probleme și responsabilități complexe. Deși unii oameni ar putea considera acest lucru evident, el nu a fost niciodată cuantificat și stabilit științific.”
Editor : B.E.
