Mai mult de o treime din zonele umede din bazinul mediteraneean sunt ameninţate de riscul de a fi acoperite de apa mării din cauza schimbărilor climatice, arată datele unui studiu ştiinţific, care avertizează că această evoluție ar putea distruge un habitat preţios pentru păsările din zonele costiere.
Zonele umede din regiunile de coastă se numără printre regiunile cele mai ameninţate de schimbările climatice: din cauza creşterii nivelului apei, mai mult de o jumătate dintre ele, la nivel mondial, ar putea să dispară sub apă până în 2100, au arătat deja o serie de studii precedente.
Noul studiu, publicat în revista Conservation Biology, a realizat o modelare computerizată a viitoarelor riscuri de submersiune în funcţie de diverse scenarii alcătuite de Grupul interguvernamental de experţi în evoluţia climei (GIEC) pentru 938 de situri costiere din bazinul mediteraneean, scrie Agerpres.
Cercetarea a dezvăluit că 34,4% dintre aceste situri, adică 320 de zone umede costiere, sunt ameninţate cu dispariţia până în 2100 de creşterea nivelului mării, chiar şi în cele mai optimiste scenarii climatice (cu o încălzire a climei globale de +1,8 grade Celsius).
În scenariile pesimiste (încălzire de +4,4 grade Celsius), numărul acestor situri ameninţate ar putea urca la 495, reprezentând mai mult de jumătate din totalul zonelor umede costiere.
Păsările nu au habitate alternative
Parcul natural regional Camargue, cea mai mare zonă umedă din Franţa, „s-ar putea confrunta, de exemplu, cu submersiunea unei suprafeţe de teren echivalentă cu de patru ori suprafaţa Parisului”, a precizat într-un comunicat Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Paris, care a participat la realizarea noului studiu alături de Institutul de cercetare pentru conservarea zonelor umede mediteraneene din Tour du Valat.
Aceste zone ameninţate includ între 54,1% şi 60,7% din siturile de importanţă internaţională pentru păsările acvatice, cum ar fi flamingo, avocetă şi raţă-pestriţă, în special în timpul perioadelor de iernare şi de cuibărit. Deoarece aceste păsări nu dispun de un habitat alternativ, noile ameninţări ar putea „afecta negativ” numărul lor şi ecosistemele asociate acestora.
„Aceste cifre sunt fără îndoială subestimate”, notează autorii studiului, subliniind că numeroase zone costiere, mai ales din Spania, nu au fost incluse şi că alte ameninţări (eroziune costieră, salinizare, supraturism) nu au fost luate în calcul.
Din toate aceste motive, ei recomandă „punerea urgentă în aplicare a unor măsuri de adaptare” în aceste situri, cum ar fi construcţia unor diguri, şi, mai ales, a unor măsuri care să fie mai eficiente pe termen lung, precum implementarea unor soluţii bazate pe natură (fixarea dunelor cu ajutorul vegetaţiei) şi extinderea zonelor protejate pentru a combate în special urbanizarea necontrolată.
Editor : B.P.
