Gazul metan, cu efect de încălzire asupra planetei, iese prin fisurile de pe fundul mării în zona Antarcticii pe măsură ce regiunea se încălzeşte, iar noi scurgeri sunt descoperite într-un „ritm uimitor”, au anunţat oamenii de ştiinţă, ceea ce ridică temeri că previziunile în legătură cu încălzirea globală viitoare ar putea fi subestimate.
Cantităţi uriaşe de metan se află în adevărate rezervoare care s-au format de-a lungul mileniilor sub fundul marin în întreaga lume. Acest gaz invizibil, care dăunează climei, poate ieşi în apă prin fisuri existente pe fundul mării, dezvăluindu-se adesea printr-un şir de bule care se ridică la suprafaţa oceanului, scrie CNN, preluat de News.ro.
Se cunosc relativ puţine lucruri despre aceste scurgeri subacvatice, despre modul în care funcţionează, despre numărul lor şi despre cantitatea de metan care ajunge în atmosferă în comparaţie cu cantitatea consumată de microbii care se hrănesc cu metan şi trăiesc în ocean. Dar oamenii de ştiinţă sunt dornici să le înţeleagă mai bine, deoarece acest gaz extrem de poluant reţine de aproximativ 80 de ori mai multă căldură decât dioxidul de carbon în primii 20 de ani de existenţă în atmosferă.
Scurgerile de metan din Antarctica sunt printre cele mai puţin înţelese de pe planetă, aşa că o echipă internaţională de oameni de ştiinţă s-a apucat să le găsească. Ei au folosit o combinaţie de studii acustice efectuate de pe nave, vehicule telecomandate şi scafandri pentru a preleva probe dintr-o serie de locuri din Marea Ross, un golf din Oceanul Antarctic, la adâncimi cuprinse între 5 şi 240 de metri.
Ceea ce au descoperit i-a surprins. Au identificat peste 40 de scurgeri de metan în apele puţin adânci ale Mării Ross, potrivit studiului publicat luna aceasta în Nature Communications. Multe dintre scurgeri au fost găsite în locuri care fuseseră studiate în repetate rânduri, ceea ce sugerează că erau noi. Acest lucru poate indica o „schimbare fundamentală” în ceea ce priveşte metanul eliberat în regiune, potrivit cercetării.
Scurgerile de metan sunt relativ frecvente la nivel global, dar anterior exista o singură scurgere activă confirmată în Antarctica, a explicat Sarah Seabrook, autoare a lucrării şi cercetătoare marină la Earth Sciences New Zealand, o organizaţie de cercetare. „Ceva ce se credea a fi rar pare să devină acum răspândit”, a declarat ea pentru CNN. Fiecare scurgere descoperită a fost însoţită de un „ imediat”, care a fost „înlocuit rapid de anxietate şi îngrijorare”, a povestit Seabrook.
Un cerc vicios
Există temeri că aceste scurgeri ar putea transfera rapid metanul în atmosferă, făcându-le o sursă de poluare care încălzeşte planeta şi care nu este luată în calcul în prezent în previziunile privind schimbările climatice viitoare.
Oamenii de ştiinţă sunt, de asemenea, îngrijoraţi că metanul ar putea avea efecte în cascadă asupra vieţii marine.
Nu este clar de ce se produc scurgeri de metan în regiune, dar cercetătorii investighează dacă acestea ar putea fi afectate de schimbările climatice.
La celălalt capăt al lumii, în Arctica, creşterea eliberării subterane de metan a fost asociată cu impactul schimbărilor climatice, a spus Seabrook, inclusiv temperaturi mai ridicate, schimbări ale nivelului mării şi creşterea lentă şi continuă a terenului după topirea gheţarilor din ultima eră glaciară.
Se poate crea un cerc vicios, a adăugat Seabrook, în care schimbările climatice cresc scurgerile de metan, care la rândul lor accelerează ritmul schimbărilor climatice.
Oamenii de ştiinţă se vor întoarce în Antarctica săptămâna viitoare pentru două luni, pentru a analiza scurgerile în detaliu.
Metanul este o „adevărată necunoscută, se ridică în atmosferă şi nu ştim de ce”, a spus Andrew Thurber, profesor de biologie marină la Universitatea din California, Santa Barbara, şi el autor al studiului. Una dintre cele mai importante preocupări este ceea ce se întâmplă în Antarctica, unde există vaste rezervoare de metan, a declarat Thurber pentru CNN. Dacă oamenii continuă să încălzească planeta, aceste scurgeri ar putea trece de la „un laborator natural la un epicentru al pericolului”, avertizează el. În anumite privinţe, „sunt ca un animal periculos”, a adăugat el. „Sunt uimitoare de studiat şi de înţeles, dar trebuie să fim foarte conştienţi de ceea ce pot face dacă sunt provocate sau subestimate”, conchide el.
Editor : C.S.
