„Hotelul spionilor”, centrul nervos al influenței SUA în Venezuela: „Nu-ți dau niciodată o carte de vizită. Nu-ți spun numele”
La micul dejun, într-unul dintre cele mai elegante hoteluri din Caracas, îi poți auzi discutând, în șoaptă, despre trecutul, prezentul și viitorul Venezuelei. În timp ce oaspeții se delectează cu ouă prăjite, fasole neagră și arepas, fragmente de conversație surprinse din întâmplare vorbesc despre strategii electorale, fragmentarea politică și creșterea economică alimentată de petrol, relatează The Guardian.
Însă discuțiile șoptite nu sunt purtate în spaniola caraibiană de oficialii venezueleni care se gândesc la viitorul țării lor după capturarea președintelui Nicolas Maduro. Accentele sunt nord-americane și aparțin oficialilor, diplomaților și spionilor americani care dețin acum controlul aici, după controversata intervenție militară a lui Donald Trump din 3 ianuarie. Mesele vecine sunt ocupate de grupuri de pușcași marini americani musculoși, cu tatuaje care le acoperă gambele umflate, șepci de baseball pe cap și stații radio legate de șolduri.
„Cât timp veți rămâne, domnule?”, îl întreabă recepționerul pe unul dintre numeroșii oaspeți ai guvernului american, în timp ce aceștia se înregistrează în hol.
„Oh, 26 sau 27 de zile”, răspunde bărbatul într-o spaniolă cu accent pronunțat.
De când Trump a decis, în ianuarie, să-l înlăture pe Maduro și să reia relațiile cu succesorii acestuia, hotelul de cinci stele a devenit centrul eforturilor Washingtonului de a conduce o țară pe care unii o numesc acum un protectorat al SUA – și pe care Trump a declarat chiar că speră să o transforme în cel de-al 51-lea stat.
„Este [practic] ambasada SUA. Nu cred că cineva va lucra la ambasada propriu-zisă”, a declarat Phil Gunson, analist politic al Crisis Group cu sediul la Caracas.
Clădirea ambasadei, care a rămas închisă timp de șapte ani de la ruperea relațiilor diplomatice în 2019, „este plină de șobolani și gândaci și este în prezent supusă fumigației”, a explicat Gunson.
Discuțiile pe care le poți auzi întâmplător în restaurantul hotelului JW Marriott oferă o perspectivă fascinantă asupra situației dificile în care se află Venezuela, în momentul în care țara iese din aproape 13 ani de haos economic și regim autoritar sub conducerea lui Maduro.
Într-o după-amiază însorită, un specialist nord-american în domeniul energiei stătea pe verandă, participând la o conferință telefonică cu colegii de acasă despre starea dezastruoasă a rețelei electrice din Venezuela – cauza întreruperilor frecvente de curent, chiar și în capitală.
„Rețeaua de distribuție e un dezastru – asta e cea mai mare problemă în acest moment… cablajul, transformatoarele – și nici software-ul nu e în regulă”, a spus el, înainte de a adăuga nemulțumit: „Chinezii au venit și au făcut treaba lor în stil chinezesc, care nu a funcționat”.
Într-o altă dimineață, diplomații au discutat despre probabilitatea organizării unor noi alegeri, pe care liderii opoziției speră să le vadă convocate în curând, dar pe care moștenitoarea lui Maduro și fosta vicepreședintă, președinta interimară Delcy Rodriguez, nu pare deloc grăbită să le organizeze.
Pe parcursul zilei, oficiali vorbitori de limbă engleză și vânători de avere pot fi văzuți cutreierând clădirea din cărămidă roșie cu 17 etaje, care are aproape 300 de camere, o sală de sport și o piscină înconjurată de palmieri. SUV-uri blindate așteaptă afară pentru a transporta oaspeții, printre care se numără și principalul diplomat al lui Trump în Venezuela, John Barrett, prin oraș. La două clădiri mai jos pe stradă, un afiș propagandistic mare cu un Maduro zâmbitor atârnă încă de pe un birou guvernamental.
În restaurant, pe holurile și în sălile de conferințe ale hotelului, clienții și vizitatorii pun la cale ceea ce unii localnici numesc „preluarea corporativă” a Venezuelei, pe fondul muzicii bossa nova braziliene. Una dintre piesele preferate din playlistul hotelului este „Triste” de Tom Jobim, ale cărei versuri în portugheză transmit un avertisment poetic tuturor străinilor care speră să decidă viitorul acestei țări sud-americane. „E trist să știi că nimeni nu poate trăi din fantezii, care nu se vor împlini niciodată, care nu se vor întâmpla niciodată. Visătorul trebuie să se trezească”, avertizează melodia.
Peste drum se află barul Juan Sebastian, un club de noapte cu muzică de jazz și salsa, numit după compozitorul Johann Sebastian Bach, unde turiștii străini se pot distra.
Dacă hotelul, cu tarife de 250-300 de dolari pe noapte – sau „hotelul spionilor”, cum îl numesc unii jurnaliști – este cartierul general al prezenței americane în Venezuela, totuși multe dintre tranzacțiile de mare anvergură se încheie la un alt hotel de lux situat la câțiva kilometri distanță.
De la căderea lui Maduro, magnații străini s-au înghesuit la Cayena, unde o cameră costă aproximativ 600 de dolari pe noapte, mizând pe faptul că, chiar dacă Rodriguez rămâne la putere și nu are loc o tranziție către democrație, viitorul economic al Venezuelei pare promițător.
Un negociator care a petrecut ceva timp acolo și-a amintit că a întâlnit cel puțin patru miliardari străini pe care i-a putut identifica – dar credea că mai erau și alții ale căror nume nu le cunoștea. „Nu-ți dau niciodată o carte de vizită. Nu-ți spun numele de familie… și ceea ce mi se pare foarte interesant este că toți întreabă despre aceleași lucruri: exploatarea minieră și privatizările”, a spus acesta.
Preluarea puterii de către Trump a stârnit un sentiment general de nemulțumire, chiar și în rândul membrilor patrioți ai elitelor din Venezuela, care s-au bucurat să scape de Maduro, dar care, în particular, se revoltă la ideea că țara lor este transformată într-o colonie a Statelor Unite. După ce i-a dat binecuvântarea lui Rodriguez în ianuarie, liderul de la Casa Albă a avertizat-o că o așteaptă o soartă și mai cruntă decât a lui Maduro dacă nu se va alinia la politica Statelor Unite.
Și pe străzi se simte furia. În timpul unui miting organizat cu ocazia Zilei Muncii, pe 1 mai, un economist socialist pe nume Oswaldo Pacheco a mărșăluit spre un cordon de polițiști anti-revoltă, fluturând un steag alb pe care era scrisă denunțarea „colaborării neocoloniale” a guvernului cu Trump. „Este o capitulare totală”, s-a plâns Pacheco, în vârstă de 53 de ani, acuzându-i pe noii conducători ai Venezuelei că urmează „la literă” ordinele Statelor Unite. „Este evident că aceste cereri [ale SUA] nu vizează instaurarea democrației, ci jefuirea resurselor noastre și intensificarea exploatării muncitorilor”, a spus el.
În rândul capitaliștilor care se îndreaptă spre Caracas, atmosfera este optimistă, chiar dacă persistă îndoieli majore cu privire la viitorul Venezuelei și, mai ales, la democrația acesteia.
La un al treilea hotel de lux, Renaissance, un magnat petrolier venezuelean a vorbit cu entuziasm despre perspectivele țării sale după plecarea lui Maduro. „Aceasta va fi cea mai bună țară din lume”, a prezis el, afirmând: „Sunt mai mult decât optimist”.
Citește și:
Editor : A.M.G.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News