Reactivarea memoriei Germaniei. Cum se pregătește Berlinul pentru o confruntare cu Rusia folosind lecțiile Războiului Rece
Fiecare vest-german știa cândva ce să facă în caz de conflict armat. Generalul-locotenent Gerald Funke concepe o strategie similară pentru era atacurilor cibernetice și a dronelor. Oficialul Armatei germane a explicat, într-un interviu pentru The Times, ce pregătiri se fac pentru o posibilă confruntare cu Rusia.
Cel mai negru scenariu în cazul unui atac rusesc
Rusia lansează un război de agresiune de amploare împotriva NATO, iar forțele armate germane se află în mijlocul acțiunii încă din primele ore.
O brigadă de infanterie mecanizată formată din 4.800 de soldați atacă de la o bază avansată din Lituania, înainte ca alți 15.000 de soldați de intervenție rapidă să fie trimiși de urgență pe front în câteva zile.
În săptămânile următoare, zeci de mii de soldați aliați ajung în porturile germane de la Marea Nordului pentru a fi transportați spre est de-a lungul unor rute rutiere și feroviare afectate de sabotaje rusești, atacuri cibernetice și posibile atacuri cu rachete de rază lungă de acțiune.
În curând, sute de victime pe zi sunt transportate înapoi pentru tratament, inundând spitalele din Germania la o scară care seamănă cu cele mai întunecate zile ale pandemiei de coronavirus.
Acesta este cel mai rău scenariu pentru care generalul-locotenent Gerald Funke, șeful comandamentului de sprijin al forțelor armate germane (UstgKdoBw), își pregătește țara pentru a-i face față în doar doi sau trei ani.
El a declarat pentru The Times: „În timp ce în Afganistan am avut un număr regretabil de mare, dar gestionabil, de răniți, acum trebuie să prevăd posibilitatea a o mie de răniți pe zi. Cu cât privești mai atent lucrurile, cu atât devine mai complex și cu atât este mai greu de imaginat.”
Cu 55.000 de militari la dispoziție, o forță mai mare decât majoritatea armatelor naționale europene, generalul cu trei stele este responsabil de un nou aparat amplu, care cuprinde tot ce este necesar pentru a menține efortul de război în spatele frontului.
Sarcinile variază de la evacuarea și tratarea răniților și rechiziționarea resurselor din sectorul privat până la aducerea de provizii și întăriri pe câmpul de luptă.
Amenințarea hibridă este foarte mare
Sarcina principală a lui Funke este de a se asigura că „plafonul rotativ” logistic din centrul NATO european va continua să se rotească, chiar dacă numărul morților crește, întreruperile de curent se produc, trenurile sunt paralizate, iar agenții ruși fac ravagii cu fiecare ocazie.
„Ceea ce mă îngrijorează... în acest moment este latura hibridă, latura sub acoperire: sabotaj, celule adormite, un fel de atacuri țintite. Nu pot exclude utilizarea rachetelor cu rază lungă de acțiune. Dar cred că amenințarea hibridă este foarte mare”, a spus Funke.
„Este important pentru noi să menținem Germania ca centru logistic și să gestionăm liniile de aprovizionare cât mai mult timp posibil, ceea ce înseamnă că, dacă o rută eșuează, vom avea opțiunea de a folosi altele în schimb”, a explicat militarul.
Funke, în vârstă de 61 de ani, s-a înrolat în armată în 1983, în timpul ultimei perioade serioase de tensiune nucleară din Războiul Rece, când URSS se pregătea pentru un atac preventiv în timpul exercițiului Able Archer al NATO.
Multe s-au schimbat de atunci. Linia frontului, care odinioară se întindea prin mijlocul Germaniei, se află acum la o mie de kilometri spre est, de-a lungul granițelor Poloniei, statelor baltice și Finlandei. Tehnologii precum dronele, armele cibernetice, fuziunea senzorilor și războiul electronic sofisticat au transformat ritmul și amploarea geografică a conflictelor.
Mobilizarea civilă, crucială ca suport în caz de război
Totuși, se depune un efort surprinzător de mare pentru reactivarea memoriei NATO și a Germaniei despre Războiul Rece, în special în ceea ce privește mobilizarea populației, a autorităților civile și a sectorului privat.
„Trebuie spus foarte clar că fără sprijin civil în cadrul unui concept total de apărare nu am fi capabili să ne apărăm singuri”, a afirmat Funke.
Înainte de 1990, Germania de Vest nu avea doar serviciu militar obligatoriu universal pentru bărbați și o jumătate de milion de oameni sub arme, ci și un set de planuri extrem de detaliate pentru ceea ce fiecare parte a armatei și a societății civile ar fi făcut în caz de război.
Funke a explicat: „[Pe atunci] fiecare dintre noi știa exact unde ar fi fost poziționat într-un război defensiv, până la vizuină. Adică, era foarte precis, nu doar cu o idee vagă precum «E undeva acolo, lângă Kassel» [un oraș important din punct de vedere strategic, aproape de graniță], ci mai degrabă în acest sat anume și în acest colț de pădure.”
„Discuțiile inițiale au avut deja loc pentru o abordare similară cu cea a Războiului Rece, pregătindu-ne cât mai temeinic posibil pentru ceea ce va urma... Trupele mele se antrenează în Lituania, cu aceleași unități de fiecare dată, astfel încât să știe: cum este Klaipeda ca port? Cum este terenul? Unde sunt companiile [critice]? Unde aș putea înființa o bază sau un avanpost pentru tratarea răniților?”
Comandamentul lui Funke, creat anul trecut printr-o reorganizare generală a Armatei germane (Bundeswehr), elaborează acum o versiune modernă a sistemului elaborat din epoca Războiului Rece pentru rechiziționarea de camioane, vagoane, alimente și personal la o scară colosală.
„Dacă trupele britanice ar trebui să treacă prin Germania, ar veni printr-un port precum Emden sau Bremerhaven și de acolo ar fi ghidate către flancul estic, oriunde s-ar afla acesta”, a spus Funke.
„Pe drum, au nevoie de realimentare. Soldații trebuie să se odihnească, să mănânce și, eventual, să primească tratament medical. Întregul proces de îngrijire a lor, întreaga funcție de centru logistic, ne vom baza în mare măsură pe organizații civile și companii pentru a ne ajuta cu asta pe frontul intern. În prezent, lucrăm la contracte”, a mai zis oficialul.
În tinerețea lui Funke, Deutsche Bahn, operatorul feroviar național, era supus unor „acorduri de rezervă” în baza cărora trebuia să livreze trenuri de vagoane plate pentru transportul echipamentelor militare cu un preaviz de trei zile. Oficiile militare districtuale țineau liste exacte cu camioanele și transportatorii care trebuiau rechiziționate de la firmele locale de logistică.
Funke a spus: „Acest lucru nu a fost necesar în mulții ani de «dividend al păcii» dintre 1990 și prezent, astfel încât întregul sistem a căzut în desuetudine. Dar cred că la asta trebuie să ne întoarcem. Și deja lucrăm la asta.”
Unele companii sunt foarte conștiente de problemă și exersează proactiv cum ar face față unei crize. Multe altele, însă, nici măcar nu știu câți rezerviști ar fi chemați din forța lor de muncă.
„Cu cât sunt mai departe [de sectorul apărării], cu atât mai puțin își dau seama că și ei ar putea fi afectați”, a spus Funke. „Nu este vorba de răutate sau prostie; pur și simplu nu au înțeles încă pe deplin implicațiile.”
Planificarea medicală, extrem de dificilă
Planificarea medicală este și mai dificilă. Se înțelege că NATO nu a stabilit încă exact cum vor fi distribuiți răniții între aliați pentru tratament, dar se presupune că Germania își va asuma o parte semnificativă a poverii.
Bundeswehr are cinci spitale proprii, dar cele 1.800 de paturi ale acestora ar putea fi rapid supraaglomerate, așa că UstgKdoBw, condus de Funke, și Ministerul Federal al Sănătății au împărțit rețeaua de spitale civile în patru secțiuni pe care le aseamănă cu un trifoi cu patru foi, fiecare cu un grup de clinici care pot fi rezervate pentru răniți în caz de criză.
La o conferință recentă pe teme de apărare de la Berlin, medicul Johannes Backus, șeful corpului medical al Bundeswehr-ului, a remarcat că multe dintre victime ar avea răni prin împușcare sau explozie, spre deosebire de rănile pe care majoritatea medicilor civili sunt obișnuiți să le trateze, ceea ce ar duce la o situație „complet diferită de cea cu care lucrează spitalele noastre în prezent”.
Un funcționar public de rang înalt care lucrează la planurile din cadrul Ministerului Sănătății a declarat: „Este o sarcină foarte dificilă. Reprezintă o provocare majoră pentru sistemul nostru de sănătate, cu un număr zilnic de pacienți care depășește cu adevărat ceea ce ne imaginăm în timp de pace... Nu pot promite că nu vom ajunge în situații foarte dificile, în funcție de cum evoluează scenariul.”
O altă dificultate este reprezentată de sistemul juridic german. Anumite măsuri militare pot fi activate doar dacă două treimi dintre parlamentari votează pentru declararea unei „stări de tensiune” sau a unei „stări de apărare națională”, o cerință departe de a fi simplă într-o epocă a războiului în zone gri și într-un parlament în care mai mult de o treime din locuri sunt ocupate de stânga radicală și de extrema dreaptă prietenoasă cu Rusia.
Moștenirea anacronică a secolului XX
Analiștii au avertizat că ar putea dura mult prea mult până când țara va ieși din modul de pace într-o criză cu evoluție rapidă. Funke a adăugat că diviziunea rigidă dintre pace și război este o moștenire anacronică a secolului XX, dintr-o perioadă anterioară războiului hibrid de astăzi.
Cu toate acestea, el a insistat că legea îi permite în continuare să își desfășoare activitatea cu succes, nu în ultimul rând pentru că Bundestagul poate aproba retroactiv anumite tipuri de activități militare în fața unui pericol iminent. „Pur și simplu am dovedit întotdeauna că putem acționa foarte rapid atunci când este nevoie”, a afirmat el.
Germanii de rând încep să vadă exerciții militare la scară largă în orașele lor, cum ar fi exercițiile Red Storm Bravo din Hamburg, în septembrie anul trecut, unde Bundeswehr-ul a exersat deplasarea sub atacurile dronelor rusești, în timp ce pregătea întăririle navale ale unui stat baltic.
În februarie și martie, va exersa evacuări medicale pe cale aeriană din Lituania, protejând rutele de aprovizionare maritimă prin Marea Nordului și transportând sprijin lituanienilor peste Marea Baltică din Kiel.
Uneori există erori evidente, mai ales pentru că autoritățile militare și cele civile încă învață cum să se comporte una cu cealaltă.
În timpul exercițiului Marshal Power din Bavaria, în octombrie anul trecut, un ofițer de poliție prost instruit a deschis focul asupra unui bărbat cu aspect suspect, îmbrăcat în camuflaj și care trăgea gloanțe oarbe dintr-o pușcă. Ținta sa, care s-a dovedit a fi un soldat, a fost rănită și a trebuit să fie tratată la spital.
Totuși, Funke a spus că incidentele au făcut parte din condiționarea societății germane pentru a face față amenințării războiului. „Am observat că canalele de comunicații nu sunt încă la înălțime”, a spus el.
„Și asta face parte din întregul antrenament. O mare parte a populației locale se gândește: «Ce se întâmplă de fapt aici? De ce fac asta?» Și, doar prin implicarea în acest proces de gândire, mulți dintre ei vor spune: «Bine, ne pregătim pentru ceva. Trebuie să ne gândim și la pregătirea noastră pentru apărare.»”
Funke a afirmat că perturbările cauzate de atacurile hibride rusești făceau deja parte din „realitatea zilnică” în timpul acestor exerciții. „Să luăm un scenariu simulat într-un port. Ar putea fi un atac cu drone... dar aș putea eu să spun: «Uite, linia de cale ferată a fost perturbată de sabotaj». Poți exersa lucruri de genul acesta.”
„Și trupele prosperă datorită acestui lucru. Este crucial în armată să nu avem planuri rigide care să-i lase pe oameni să spună «Acum nu știm ce să facem». Trebuie să fim capabili să improvizăm... [Președintele] Putin nu va spune: «Ei bine, știm că nava voastră nu a apărut, așa că vă vom da două zile de pace și liniște pentru a rezolva totul și apoi o vom lua de la capăt.»”
Citește și:
Editor : Ș.R.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News