Ornamente de piatră găsite în jurul craniilor scheletelor descoperite într-un cimitir vechi de 11.000 de ani din sud-estul Turciei demonstrează că oamenii din preistorie erau preocupați de imaginea de sine și își făceau piercinguri în buze și urechi, au decoperit arheologii, scrie Reuters.
Pietrele mici, subțiri și ascuțite care au fost găsite în mai multe săpături arheologice din Semiluna Fertilă, care include părți ale Turciei și Irakului de astăzi și care este locul în care oamenii antici s-au stabilit, nu se știa pentru ce erau folosite, până acum.
„Niciunul dintre aceste obiecte ornamentale nu a fost găsit vreodată pe scheletele din locațiile lor originale”, a declarat Emma Louise Baysal, profesor de arheologie la Universitatea din Ankara, care a fost coautor al unui articol despre ornamentele folosite de oameni.
Dar la site-ul Boncuklu Tarla, „le avem pe toate pe schelete foarte aproape de urechi, de buze”, a spus ea, permițând experților să concluzioneze pentru prima dată că au fost cu siguranță folosite ca piercinguri.
Unele uzuri ale dinților inferiori au arătat, de asemenea, că indivizii ar fi avut piercinguri pe buzele inferioare, atunci când erau în viață.
„Cred că arată că împărtășim preocupări similare cu felul în care arătăm și că acești oameni s-au gândit și la felul în care s-au prezentat lumii”, a spus ea.
Situl descoperit a fost înființat în urmă cu aproximativ 11.000 de ani de un grup de vânători-culegători, care s-au stabilit treptat. Săpăturile continuă la Boncuklu Tarla (Câmpul cu mărgele), numit după ce fermierii locali au găsit mii de mărgele și unde au fost descoperite până în prezent peste 100.000 de artefacte.
Săpăturile nu arată doar modul în care s-au format societățile timpurii, ci și evidențiază asemănări izbitoare între oamenii moderni și oamenii din Neolitic, evidențiind vieți cu care putem empatiza, a spus Baysal.
„Când îți pui ornamente, în special pe față, tu nu le poți vedea, dar alte persoane le pot vedea. Și proiectezi o imagine altor oameni”, spune profesoara. „Aceasta arată că suntem, în multe privințe, foarte asemănători”.
Editor : M.I.
