Debordând de sentimente şi experienţe de viaţă, serialele TV sud-coreene sunt potenţial „benefice” pentru sănătatea mintală deoarece pot oferi „soluţii pentru telespectatori”, a afirmat un expert pentru AFP, preluată de Agerpres.
„Să vizionezi o «K-drama» poate fi benefic pentru anxietate şi depresie din punctul de vedere al terapiei prin artă”, a declarat Im Su-geun, directorul unei clinici psihiatrice din Seul.
Testată pentru prima dată în anii 1940, această abordare i-a încurajat la început pe pacienţi să deseneze, însă a încorporat ulterior şi alte activităţi artistice.
„Mediile vizuale, precum serialele TV coreene, au atuuri importante, care se aliniază foarte bine cu psihoterapia”, a adăugat acelaşi expert asiatic.
Producţiile de televiziune şi cinematografice pot astfel să îi ajute pe spectatori „să obţină nişte lămuriri asupra unor situaţii datorită unui nou punct de vedere care promovează valori sănătoase şi care aduc soluţii pentru problemele lor”, a continuat el.
Potrivit lui Im Su-geun, este puţin probabil ca un medic să prescrie acest tip de terapie. Totuşi, un serial TV care rezonează cu viaţa unui pacient, recomandat de un specialist, poate fi util prin faptul că propune o cale de urmat, de exemplu, în cazul „unei despărţiri sau unui deces”.
„Mesaje universale”
Potrivit terapeutei Jeanie Chang, calitatea producţiei TV, jocul actorilor şi atracţia pe care ei pot să o suscite nu sunt suficiente pentru a explica succesul fulminant al producţiilor de tip „K-drama”, conţinuturile non-anglofone cele mai vizionate pe Netflix, conform acestei platforme de streaming americane.
Jeanie Chang le atribuie o putere de vindecare care transcende contextul cultural.
Sentimentele puternice pe care aceste seriale le explorează, de la o durere abisală la bucuria exuberantă a unei noi iubiri, îi determină pe spectatori să se reconecteze la propriile emoţii şi traume, consideră ea.
„Cu toţii ne confruntăm cu presiuni şi cu aşteptări familiale, conflicte, traume, speranţe”, iar confruntarea cu subiecte dificile, atunci când ele sunt bine tratate pe ecran, poate să le permită celor care privesc aceste seriale să gestioneze mai bine propriile îngrijorări, a adăugat terapeuta asiatică.
Jeanie Chang, născută la Seul dar crescută în Statele Unite, a dezvăluit că serialele de tip „K-drama” au uşurat reluarea legăturii cu originile sale, pe care le respingea în perioada copilăriei, când îşi dorea mai mult decât orice asimilarea în cultura americană.
„Mesajele transmise de serialele coreene sunt universale”, a spus ea.
„Sănătatea mintală înseamnă cum vă simţiţi, cum vă comportaţi cu ceilalţi, din punct de vedere psihologic, cum creierul vostru este afectat de anumite lucruri (...) Vedem toate aceste lucruri într-un serial coreean”, a adăugat Jeanie Chang.
Profesoara americană Jeanie Barry a auzit vorbindu-se pentru prima dată despre serialele „K-drama” la înmormântarea unui membru al familiei sale, când o prietenă i-a recomandată să urmărească serialul „It's Okay to Not Be Okay”.
„Modul în care această cultură tratează traumele, depresia mintală, a atins cu adevărat o coardă sensibilă în mine”, a dezvăluit Jeanie Barry, care a participat la o călătorie dedicată unui astfel de serial în Coreea de Sud, organizată de Jeanie Chang.
„Am început să ţin doliul pe care nu îl ţinusem. Am plâns mult în faţa acestui serial TV, dar el m-a făcut totodată să văd că există lumină la capătul tunelului”, a povestit profesoara americană.
Devenită admiratoare, ea spune că a vizionat de atunci 114 seriale sud-coreene şi a devenit dezamăgită de producţiile TV anglofone.
Aceste seriale asiatice „îi permit inimii mele să se înmoaie”, a adăugat ea.
Erin McCoy, o altă femeie americană care a participat la aceeaşi călătorie, consideră că producţiile „K-drama” au ajutat-o să îşi controleze mai bine depresia, declanşată în adolescenţă.
„Când trăieşti cu aşa ceva, devii pur şi simplu insensibil, deci nu te simţi neapărat rău, dar nu te simţi nici bine”, a explicat ea.
„Există atât de multe suişuri şi coborâşuri în fiecare (dintre aceste seriale) şi, resimţind emoţiile personajelor, acest lucru m-a ajutat să mă identific mai bine cu propria persoană. Am simţit că eram din nou capabilă să exprim şi să am emoţii”, a adăugat Erin McCoy.
Editor : A.C.
