Gabriel Liiceanu: Am devenit directorul turnătorului meu

România va fabrica la Brașov șapte tipuri de drone militare

Ciocolată ținută „sub cheie” sau cu sistem anti-furt pe rafturile magazinelor din România

Vremea de 1 Mai la munte și pe litoral. Unde vor fi temperaturi de vară și unde sunt așteptate furtuni

Doi copii au murit înecați, la Huedin, după ce au căzut într-o groapă cu apă

Explozie urmată de incendiu la un laborator de testare a armamentului din București. O femeie a murit carbonizată

Dosarul morții tânărului Rareș Ion. Noi percheziții ale procurorilor în cazul dealerului Maru, arestat preventiv

Cele mai importante declarații din dezbaterea de la Palatul Cotroceni. Momentele tensionate, analizate în direct la Digi24

Accident cu un blindat al armatei, în Dolj: o femeie a intrat cu mașina într-un transportator al MApN

Polițist din Bistrița, împușcat din greșeală de un coleg în timpul patrulării. Victima a fost transportată de urgență la spital

Gabriel Liiceanu și-a studiat cu multă atenție dosarul de la Securitate și s-a apucat să scrie scrisori, dar nu oricui, ci celui care l-a turnat ani la rând. Rezultatul este un volum destul de greu de clasat. Nu e un roman, nu e neapărat un eseu, e cu siguranță o confesiune. „Dragul meu turnător” se numește volumul.

„Unii își imaginează că Securitatea a fost o chestie în care lucrau colonei de penitenciare și torționari. Securitatea avea 14.300 de angajați și 400.000 de informatori. Greul muncii se ducea în birouri, iar răspunderea celor de acolo era infinit mai mare decât a celor care băteau, anchetau, terorizau, pentru că ei erau artizanii întregului act”, spune Gabriel Liiceanu.

„În anii 1950 a trebuit indusă teroarea în tot corpul social, pe urmă ea a devenit focalizată. Când cineva depășea limita, devenea victimă, murea, ca Gheorghe Ursu”, adaugă el.

Gabriel Liiceanu a inclus mai multe scrisori în această carte adresate principalului său turnător, Octavian Chețan. „Eram un biet cercetător rang III la institutul de filosofie, unde l-am cunoscut pe în calitate de coleg, era directorul revistei de filosofie. În 1990 era redactorul-șef al Editurii politice și s-a pomenit cu mine ca director al lui, de pe o zi pe alta. Această spectaculoasă răsturnare am încercat să fac să nu o simtă, mi-am zis că trebuie să fiu extrem de civilizat și drăguț, să am în minte memoria colegialității noastre. Mi s-a părut că lucrurile se aranjează într-o matcă de civilizație”, povestește el.

„Apoi întreprinderea a fost naționalizată și el a fost transformat în acționar. Și așa, prin forța împrejurărilor, m-am pomenit că principalul turnător din dosarele lui Noica și al meu a ajuns acționar făcut de mine în editura Humanitas”, subliniază Gabriel Liiceanu.

Urmăriți în materialele video de mai sus discuția dintre Luca Niculescu și Gabriel Liiceanu. Emisiunea „Imparțial” care îl are ca invitat pe Gabriel Liiceanu va putea fi vizionată integral AICI.