Video Cobza, oficial în patrimoniul UNESCO. Ce spun puținii cântăreți români care duc tradiția mai departe: „Cobza e ca un ghimpe”
Cobza, instrumentul care are cea mai lungă tradiție la petrecerile pe teritoriul țării noastre, a intrat în patrimoniul UNESCO. Recunoașterea a venit după aproape trei ani de efort comun al României și Republicii Moldova. În plus, succesul inițiativei a venit și cu un bonus: au apărut noi comunități de cobzari. „Cobza e ca un ghimpe, n-are nevoie de îngrășăminte, de apă. E foarte greu să o controlezi”, recunoaște Bogdan Simion, un cunoscut cântăreț la cobză și printre ultimii din România.
Bogdan Simion este unul dintre ultimii cântăreți la cobză din România. A crescut într-o familie în care muzica era parte din univers. Este îndrăgostit din copilărie de acest instrument străvechi. A început să cânte la 5 ani, iar acum urcă permanent pe marile scene din țară cu instrumentul care l-a consacrat: cobza.
„Am început să mă plimb prin țară și să caut fiecare cobzar în viață și să aspir tot ce pot de la niște oameni deosebit de simpli. Cobza e ca un ghimpe, n-are nevoie de îngrășăminte, de apă. E foarte greu să o controlezi, e foarte greu să scoată 'floarea' aia pe care ți-o dorești”, spune Bogdan Simion, artist la cobză.
În mâinile lui, instrumentul prinde viață. Dar are și o mare temere: că pe viitor nu va mai avea cine să ducă această tradiție.
„Este un capăt de drum, e un tip de cultură care dispare. Dintr-odată mă aflu pe o listă scurtă: eu cu 40-50 de persoane care facem o chestie unică, vine cu o chestie de responsabilizare, ce fac eu de când eram copil e parte din patrimoniul UNESCO”, mai spune Bogdan Simion.
În ultimul an și jumătate, în Iasi, a apărut o comunitate nouă de cobzari, ca parte a efortului de a introduce cobza în patrimoniul UNESCO. Eugenia Stan a învățat să cânte la cobză la 75 de ani.
„Neavând noțiuni de muzică, necântând la alt instrument, a părut greu. M-am îndrăgostit de ea într-adevăr și multe cântece pot fi cântate în spiritul lor popular, ajutându-ne de cobză”, mărturisește Eugenia Stan.
„Este un instrument care merită salvat, este un instrument care până acum 3 ani, să spunem, avea o reprezentare foarte slabă, cel puțin în zona noastră”, povestește Ozana Dram, directorul Centrului Județean al Culturii Tradiționale Iași.
reporter: Ligia Pricopi
operator: Mihai Boaru
Editor : Izabela Zaharia
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
