Biserica din Constanța pictată de Tonitza este neterminată. Restaurarea ei costă 300.000 de euro

Mii de români își petrec concediile pe litoral. Principalele pericole ale vacanței la mare. Salvamar: „Sunt periculoase!”

Rareș Hopincă: AUR nu ar trebui etichetat drept partid extremist. Ce spune despre scenariul unei guvernări cu PSD

Mii de români cer băncilor rate mai mici. Dacă acolo au mai găsit înțelegere, IFN-urile nici nu vor să audă - zero cereri aprobate

Un bărbat a spart geamul unei porți de acces la metrou, în stația Nicolae Grigorescu. A fost dus la Poliție

Nicușor Dan: În discuțiile de la Cotroceni s-a vorbit foarte puțin despre alegeri anticipate. Eu nu văd sensul lor

Ce părere au partenerii României despre criza politică de la București. Nicușor Dan: „E importantă linia roșie pe care eu am trasat-o”

Nicușor Dan, după participarea la festivitățile de Ziua Națională a Franței: „Avem o legătură istorică”

UDMR nu e de acord cu alegerile anticipate. Lorand Turos: „Ar pune țara într-o vulnerabilitate uriașă”

Siegfried Mureșan: Anticipatele nu sunt o chestie neobișnuită. N-am înțeles de ce președintele a exclus această pârghie constituțională

La începutul secolului al XX -lea, edilii Constanţei voiau să extindă oraşul, astfel, au hotărât să construiască o biserică în capătul urbei, în prezent, centrul oraşului.

În 1915, părintele Paveliu a demarat construcţia Bisericii Sfântul Gheorghe, realizată în stil brâncovenesc. Lucrările au durat, însă, opt ani, din cauza Primului Război Mondial. Alţi 12 ani mai târziu, când a poposit Nicolae Tonitza în Constanţa, s-a început şi pictarea bisericii.

Pentru că avea multe lucrări, pictorul şi-a luat două ajutoare, pe Constantin Bacalu şi Constantin Buiuc. Opera lor în stil neobizantin a rămas însă neterminată, şi asta pentru că Tonitza s-a certat cu discipolii săi, care voiau să împartă banii în mod egal, dar şi cu Primăria, care nu îl plătea la timp.

Astfel că, în 1931, Tonitza pleacă din Constanţa după ce a terminat doar pereţii interiori. Aceştia au un fond albastru, o nuanță apropiată de celebrul albastru de la Voroneț, de pe care sfinții par să te privească direct în ochi.

Pictura a fost restaurată o singură dată, în 1956, iar de atunci culorile au pălit în faţa fumului de la lumânări. Pentru restaurarea ei ar fi necesari aproape 300.000 de euro, bani de care biserica nu dispune.