#Coşmarul lui Dragnea, la apogeu. Cioloş a dat share „Partidului Facebook”

„Platforma România 100”, 10 principii pentru o guvernare orientată spre cetățean, promisiunea definitivă că nu va candida la aceste legislative și un semnal lipsit de echivoc că îşi doreşte un nou mandat de prim-ministru. Acesta este proiectul personal și „de țară” al lui Dacian Ciolos, livrat la cheie cu mai puțin de 60 de zile înaintea alegerilor parlamentare.

Premierul în exercițiu a lămurit în acest fel pe toată lumea - pe șeful statului, partidele aflate de o parte și de alta a baricadei, electoratul (pe cei ce vor vota în continuare PNL, pe cei dezamăgiți de liberali, în fine, pe alegătorii dispuși să vadă în USR o opțiune serioasă, capabilă să depășească stadiul intrauterin, de agregator virtual al energiilor de pe rețelele sociale).

Pasul făcut de Dacian Ciolos vine natural, în prelungirea unui joc politic precaut-ofensiv pe care l-a făcut încă din ziua în care a ajuns premier. Un joc în care miza strategică a constituit-o maximizarea potențialului pe care i l-au oferit, din start, propriul parcurs politico-profesional, coroborat cu circumstanțele extraordinare în care a fost instalat la Palatul Victoria.

Pasul făcut de Ciolos este congruent cu natura ieşită din tipare a mandatului său de premier. Pentru prima oară din 1990 încoace, un lider politic înţelege că partidele, şi structural, şi ca imagine publică, s-au degradat atât de mult, încât capacitatea lor de a mai da ora exactă în momentele-cheie s-a redus dramatic. De altfel, numirea sa în poziţia de şef al Guvernului s-a produs pe un asemenea fundal.

Concomitent, iar Cioloş este conştient şi de acest lucru, spaţiul public trece prin transformări care vor marca profund exerciţiul democratic din România. Tot mai mulţi oameni devin, la rându-le, conştienţi de faptul că puterea lor de a influenţa comportamentul partidelor este azi infinit mai mare decât în urmă cu zece ani, graţie dezvoltării mediului online. Mediu care a facilitat un acces la informaţie şi o interacţiune fără precedent, mediu care care le permite cetăţenilor să escaladeze barajul timpului, să intre în teren fără a mai aştepta finalul ciclului electoral de patru ani.

Uşor, uşor, presiunea publică a ajuns să nu mai fie azi o vorbă goală, iar episoade precum cascada de evenimente generată de modul în care au decurs alegerile din diaspora, cel al morţii poliţistului Bogdan Gigină, incendiul din clubul Colectiv, imunitatea lui Gabriel Oprea sau scandalul dezinfectanţilor din spitale au reflectat cel mai bine această nouă „normalitate”.

Premierul Cioloş este nu doar conştient de noua paradigmă (e drept, încă în plină configurare), ci ţine să ne arate că s-a şi acomodat uşor cu ea. De fapt, ne transmite că îşi va juca toate cărţile mizând pe aceste transformări.

Luni, la capătul unui balet guvernamentalo-politic de aproape un an, în care a transmis mesaje relativ discrete, dar consecvente, cei care aşteptau de la Cioşoş să îşi aleagă odată partidul cu care va continua în politica mare, au putut afla că omul în sfârşit a ales. A ales să dea substanţă „Partidului Facebook”.