Înainte de lansarea atacului neprovocat asupra Ucrainei diplomația rusă a mințit constant că nu se pregătește de nicio invazie. Semnele că Rusia este gata de un război erau cât se poate de clare, dar Putin și Lavrov negau constant. După 24 februarie au pus placa stricată cu „denazificarea" și „demilitarizarea" Ucrainei prin așa numita „operațiune militară specială". Deși sunt dovezi că armata rusă se aștepta să ocupe rapid Kievul și apoi întreaga țară învecinată, acest lucru nu s-a întâmplat din mai multe motive. În aceste condiții de eșec militar Putin, Lavrov și Medvedev au trebuit să justifice trimit proprii soldați în sicrie înapoi familiilor acestora în loc să defileze triumfal prin Kiev, Odessa ori Harkov.
Criminalii blufează pentru că doar astfel își mai pot masca eșecurile și frica de catastrofa spre care se îndreaptă pentru că nu sunt capabili să se oprească din acțiune chiar dacă e clar că aceasta duce spre dezastru. Cei trei principali distribuitori de mesaje dinspre Moscova trimit zi de zi declarații aberante, tot mai ofensive și mai agresive, dar explicația nu este alta decât aceea că ei de fapt fac eforturi să ascundă eșecul colosal al Rusiei în Ucraina.
Cine l-ar putea crede pe Putin când spune că „încă nu am început nimic serios în Ucraina" la peste 4 luni de la invazie? Ce credibilitate mai poate avea Serghei Lavrov când, după ce a dat asigurări că Rusia nu e interesată să ocupe Ucraina, acum afirmă pe dos, că „vorbim despre mult mai mult decât republicile Donețk și Lugansk"? (În treacăt fie spus, cele două regiuni nu sunt republici, ele sunt părți din Ucraina.) Amenințările iraționale cu bomba atomică sau cu războiul mondial pe care le scornește Dmitri Medvedev fac parte din aceeași categorie de „diplomație golănească", plus lansările riscante cu amenințări directe la adresa unor alte state suverane. La toate astea se adaugă și născocirile și minciunile pe care nu obosesc să le scoată în mod constant.
Dacă Rusia ar renunța la toate aceste amenințări și minciuni, practic nu ar avea altă soluție decât să-și recunoască eșecul, dar dictatorii nu fac niciodată astfel de mișcări pentru că ei consideră că așa ceva înseamnă slăbiciune.
Din punct de vedere economic, Rusia suferă așa cum cu siguranță nu se aștepta din cauza sancțiunilor Occidentului care au fost aspre, coordonate și unitare.
Rusia se aștepta ca reacția SUA și UE să fie foarte slabă, ba chiar credea că atacul asupra Ucrainei va diviza și mai tare blocul nord-atlantic. Dimpotrivă, occidentalii au fost fermi, iar aderarea Suediei și Finlandei la NATO ca reacție la agresiunea rusească este un insucces cras pentru toată diplomația rusă.
Livrările de gaze și petrol s-au redus, UE își face strategii foarte serioase de a se desprinde de furnizorul rus, sute de companii occidentale și-au făcut bagajele și au părăsit Rusia cu tot cu capital, Putin realizează că are dificultăți din ce în ce mai mari pentru a asigura industria și piața de înaltă tehnologie.
Efortul rusesc de a întări moneda internă prin forțarea exportatorilor să transforme 80% din rezervele valutare în ruble a fost doar o măsură artificială, alături de altele luate de stat, dar efectul a fost unul temporar. În plus, asul din mâneca dictatorului de la Kremlin – exportul de gaze și petrol – va deveni foarte curând pietroiul care va târî economia rusă în prăpastie.
O analiză Expert Forum arată că UE are avantaje semnificative contra Rusiei când vine vorba despre gazele naturale pentru că Rusia nu poate să acorde selectiv prețuri favorabile la nesfârșit din cauză că îi este imposibil să oprească producția, să stocheze gazele, să crească consumul intern sau să vândă în afara UE mai mult decât a făcut-o deja. Analiza Expert Forum arată foarte clar că pentru a dezumfla cacealmaua lui Putin cu gazele nu trebuie decât să ne păstrăm calmul. Toate aceste lucruri arată că Rusia se îndreaptă în viteză spre cea mai catastrofală situație economică de la prăbușirea URSS.
Rusia blufează și când încearcă să ne convingă că are resurse nelimitate de a-și aproviziona armata. Este adevărat că a făcut eforturi de a pregăti acest război, dar pe fondul sancțiunilor economice, aceste rezerve se termină curând dacă nu cumva s-au și epuizat.
Economia rusă în cădere va ajunge din nou acolo de unde a plecat acum 32 de ani, când nu mai putea finanța în niciun chip nu doar armata, ci tot ansamblul instituțional de dimensiuni continentale. Resursele pentru a alimenta armata cu muniție vor deveni tot mai puține și asta în timp ce Occidentul va continua să livreze muniție armatei ucrainene. Rusia are doar propriile rezerve și propria economie limitată și tot mai suferindă, pe când Ucraina are în spate o alimentare continuă din partea occidentalilor pentru a nu lăsa Rusia să extindă conflictul și să treacă liniile de contact.
Criminalii și dictatorii blufează și joacă la cacealma pentru că sunt singurele tactici care merg mână în mână cu violența, iar violența este singura lor strategie.
Minciunile gogonate au fost tot timpul pe buzele dictatorilor aflați în cădere liberă. Hitler mai propovăduia victoria naziștilor și când tot ce mai rămăsese din armata lui erau câțiva oameni care comandau pe front elevi și copii.
Ceaușescu promitea populației măriri de salarii până în ultimele sale zile, iar Muammar Gaddafi pretindea că „în întreaga lume nu există stat cu democrație în afară de Libia".
Niciun dictator sau criminal nu va admite că e terminat, iar Vladimir Putin este în aceeași situație și tot ce poate să mai provină de la el este un mixaj de minciuni, agresivitate și cacealma.
