Fortărețele din inima Apusenilor. La Cetăţile Rădesei turiştii au parte de aventură la 40 de metri adâncime
Începem circuitul Cetăţilor Rădesei din zona Padiş. Ne lăsăm maşina la asfalt şi pornim direct prin pădure. Coborâm pe poteci, printre copaci şi ajungem într-un sfert de oră la izvorul care străbate grota.
"Traseul până la peştera Cetăţile Rădesei nu este foarte dificil, însă până la intrarea în peşteră avem o porţiune pe care trebuie să o străbatem pe lanţuri, aproximativ 20-30 de metri, iar sub noi este apa ce vine din izbucul Rădesei", a observat Yvette Mîrza, reporter Digi24 Oradea.
Ne chinuim să ne ţinem echilibrul pe lanţurile prinse de stâncă. În urmă cu doar o zi a plouat, așa că piatra este foarte alunecoasă. Trecem cu bine de această porţiune, după care în faţă ni se deschide un portal grandios. Este intrarea în Cetăţile Rădesei, înaltă de 15 metri şi lată de 7, într-un oval aproape perfect.
"Peştera este una dintre cele mai deosebite puncte de atracţie din zona Platoului Padiş, aceasta fiind deschisă turismului", spune Mircea Petrescu, Salvamont Bihor.
Grota are o galerie de forma unui tunel, lung de 212 metri, cu săli de mari dimensiuni şi hornuri ce răzbat prin stâncă până la suprafaţă. Înăuntru este beznă, însă suntem ghidaţi de lanternele ghidului. Stâncile alunecă şi trebuie să fim atenţi pe unde păşim. După câteva minute "am ajuns la treapta negativă de 4 metri care se află la 100 de metri de la intrarea în peşteră, pe vremuri se afla o scară de lemn care, momentan, este ruptă şi se poate coborî pe lanţ."
E un obstacol prea mic ca să ne oprească din aventură. Întreaga podea este acoperită de blocuri mari de stâncă, printre care se strecoară apele cu un vuiet asurzitor. Deşi afară sunt peste 20 de grade, în peşteră trebuie să ne îmbrăcăm bine ca să facem faţă frigului. Avem noroc cu cele cinci ferestre în drumul subteran. Prin ele, razele soarelui mai încălzesc puţin atmosfera şi fac peisajul şi mai spectaculos.
"La ieşirea din peşteră ajungem în cel mai spectaculos loc, Canionul Cetăţile Rădesei, iar deasupra mea se află cea mai mare fereastră din cele cinci ale peşterii."
La ieşire apele curg printr-un canion strâmt, apărut ca urmare a prăbusirii tavanului peşterii. Vuietul asurzitor al apei, locul foarte strâmt, cascada şi stâncile ne taie pe moment respirația.
După o oră, terminăm traseul. Ne-am lovit puţin de stânci, ne-am udat, dar recunoaştem: Cetăţile Rădesei ne-au oferit doza de adrenalină pe care ne-o doream.
"- Un traseu nici dificil, nici uşor, durată destul de scurtă.
- Peştera?
- Canioniul, cascada, peştera, superb."
"Traseul a fost foarte frumos, mi s-a părut palpitant, nu foarte dificil, a fost chiar spectaculos."
Ne întoarcem la asfalt, luăm maşina şi mergem 10 minute până la următorul obiectiv pe care ne-am propus să il vizităm.
"Ne aflăm în Poiana Vărăşoaia, care este ciuruită de un număr foarte mare de doline, în una dintre acestea se află lacul Vărăşoaia, singurul lac carstic din România", a explicat Mircea Petrescu.
Tăul, aşa cum îi spun localnicii, nu e foarte mare. Este străjuit de brazi şi pajişti, iar câteva minute de relaxare pe mal ne încarcă bateriile. Pentru a ajunge în zonă, urmaţi de la Oradea drumul naţional 76 spre Deva, la Sudrigiu cotiţi dreapta şi urmăriţi indicatoarele spre Padiş.
Reporter: Yvette Mîrza
Operator: Robert Rezmuves
Editor web: Adrian Laboş
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
