După ani de durere, Maica H. și-a pus toată încrederea în medic și a ales chirurgia robotică pentru a se întoarce la viața de zi cu zi

Povestea Maicii H. începe cu ani în urmă, după o intervenție chirurgicală obișnuită, care nu părea să lase urme pe termen lung. Timpul a trecut, iar viața și-a urmat cursul, până când, la distanță de aproape 15 ani, a apărut o eventrație, o slăbire a peretelui abdominal care, la început, nu a stârnit îngrijorări. Însă, în lipsa tratamentului, astfel de afecțiuni pot evolua lent, iar în timp defectul se poate mări, permițând organelor abdominale să migreze în sacul herniar.

În viața de mănăstire, zilele au un ritm bine definit, construit din activități simple, dar constante, de la treburile gospodărești și îngrijirea spațiilor, până la participarea la slujbe și responsabilitățile asumate în comunitate. Pentru Maica H., menținerea acestui echilibru era esențială. O perioadă, problema nu a părut să o afecteze. Însă, pe măsură ce disconfortul a început să crească, lucrurile care făceau parte firesc din rutina zilnică au devenit tot mai greu de dus la capăt.

„După 15 ani mi-a apărut o eventrație, care mi s-a spus la acea vreme că nu trebuie operată”, povestește Maica H.

Pentru o perioadă îndelungată, problema a rămas sub observație, fără să necesite o intervenție. Treptat însă, disconfortul a început să se facă tot mai simțit, iar activitățile de zi cu zi nu au mai fost la fel de ușor de gestionat.

„La început nu mi-a afectat viața de zi cu zi, dar de-a lungul anilor am început să am disconfort, să îmi fie limitată capacitatea de a ridica greutăți și să devin dependentă de purtarea unui corset abdominal”, spune pacienta.

Situația s-a complicat în momentul în care hernia a progresat, formând mai mulți saci herniari, unul dintre ei conținând o porțiune din colon. Acest lucru crește riscul de complicații precum blocaj intestinal sau strangulare, situații care pot deveni urgențe chirurgicale. În acel punct, intervenția chirurgicală nu mai putea fi amânată.

Întâlnirea cu chirurgia robotică

În căutarea unei soluții, Maica H. a ajuns la Dr. Decebal Fodor, medic specialist în chirurgie generală la Spitalul Regina Maria Brașov, cu experiență în chirurgia robotică și laparoscopică avansată.

„Pe domnul doctor Fodor, eu consider că mi l-a scos Dumnezeu în cale, într-un moment în care nu știam cui să mă adresez”, spune Maica H.

Anterior, i se spusese că singura opțiune este o intervenție clasică, deschisă. Din cauza unor afecțiuni asociate, inclusiv diabetul, pacienta își dorea însă o variantă minim invazivă.

După consult și investigații, toate opțiunile au fost discutate deschis. Deși cazul nu era unul simplu, varianta robotică a rămas o posibilitate reală.

„Am decis să apelez la intervenția robotică… am avut încredere în Dumnezeu și în domnul doctor că totul va decurge bine”, explică aceasta.

Pentru echipa medicală, cazul a fost evaluat ca fiind unul complex, care a necesitat o planificare atentă și o decizie chirurgicală bine cântărită.

„Pe 24 noiembrie 2025, am intrat în sală cu o întrebare pe care puțini chirurgi vor să și-o pună cu voce tare: putem duce asta la capăt robotic sau ne va învinge anatomia?”, spune Dr. Decebal Fodor.

Nu era un caz de rutină, iar decizia de a continua robotic nu era una evidentă încă de la început.

O intervenție dificilă

Operația, realizată pe 24 noiembrie 2025, a fost una complexă nu doar ca durată, ci mai ales prin ceea ce a însemnat din punct de vedere anatomic. În urma intervențiilor anterioare, structura internă a abdomenului nu mai era cea obișnuită. Organele nu mai aveau poziția clară și mobilitatea normală, iar în multe zone erau „lipite” între ele sau de peretele abdominal prin țesuturi cicatriciale formate în timp, numite aderențe. Aceste modificări transformă orice intervenție într-un proces mult mai atent și mai lent, deoarece chirurgul nu mai poate urma reperele clasice, ci trebuie să le refacă practic pe parcurs. În astfel de cazuri, intervenția devine mai dificilă deoarece crește riscul de leziuni accidentale ale organelor, în special ale intestinului, iar disecția trebuie făcută mult mai controlat.

Dr. Decebal Fodor descrie cazul ca fiind unul în care fiecare etapă a trebuit construită progresiv:

„Nu era o operație de manual. Era o reconstrucție pe un teren minat de intervenții anterioare”, explică medicul.

Primele aproximativ 100 de minute au fost dedicate exclusiv adeziolizei, etapa în care organele sunt eliberate din țesuturile cicatriciale. „Au fost peste 100 de minute în care am făcut doar adezioliză, eliberând organele milimetru cu milimetru. Este o etapă lentă, consumatoare, în care fiecare gest contează”, spune dr. Fodor.

În această etapă, orice mișcare greșită poate duce la complicații, motiv pentru care ritmul intervenției este deliberat lent și controlat.

Organele erau lipite de perete, iar planurile chirurgicale practic dispăruseră. „A trebuit să inventăm drumul în timp ce mergeam pe el”, spune dr. Fodor.

Într-un astfel de context, fiecare etapă a intervenției vine cu riscuri suplimentare, iar controlul devine esențial.

„Cel mai mare risc era o leziune de intestin, care ar fi schimbat complet cursul operației. În astfel de cazuri, nu e greu să termini intervenția; greu este cum lași pacientul după”, explică medicul.
Abia după ce aceste structuri au fost eliberate și anatomia a devenit din nou „lizibilă”, s-a putut trece la etapa următoare: reconstrucția peretelui abdominal. Aici, obiectivul nu a fost doar închiderea defectului, ci refacerea unui perete abdominal stabil, capabil să susțină corect organele și să redea funcționalitatea normală.

Deși intervenția a durat aproape 5 ore, ea s-a desfășurat fără incidente, iar reconstrucția a fost completă, într-un context care inițial ridica semne de întrebare privind posibilitatea unui abord minim invaziv.

Aici medicina s-a oprit și a lăsat loc credinței. Vorbim despre o măicuță care a intrat în sală cu o liniște pe care nicio statistică nu o poate explica. „Ea nu avea încredere în mine ca individ, ci avea convingerea că vindecarea va veni prin mine, dar nu de la mine. Această certitudine a ei a fost ancora mea: în timp ce eu gestionam riscurile, ea „gestiona” speranța. La finalul celor 5 ore extenuante, când tensiunea s-a risipit din sală, nu am simțit mândria unei victorii tehnice, ci o profundă recunoștință. Privind rezultatul reconstrucției, am știut că nu am fost singuri în acea sală. Am simțit, palpabil, liniștea adusă de forța rugăciunilor pacientei și ale celor dragi”, mărturisește dr. Fodor.

Recuperarea și revenirea la activitățile obișnuite

Unul dintre avantajele chirurgiei robotice este impactul redus asupra organismului, chiar și în cazuri complexe. Abordul minim invaziv presupune incizii mici, pierderi reduse de sânge și o agresiune mai mică asupra țesuturilor, ceea ce contribuie la o recuperare mai rapidă și la un risc mai scăzut de complicații postoperatorii.

Experiența din spital a fost, după cum povestește pacienta, una pozitivă:

„Atât domnul doctor, cât și întreaga echipă medicală au avut grijă să mă simt bine și confortabil”, spune pacienta.

Recuperarea a fost rapidă. La doar câteva zile după intervenție, Maica H. a reușit să își reia o parte dintre activități.

„La 5 zile de la operație am putut conduce mașina și m-am întors la mănăstire”, povestește Maica H.

La câteva luni după operație, rezultatele sunt stabile, fără semne de recidivă, iar viața de zi cu zi a revenit la normal.

„Acum mă simt foarte bine și mi-am reluat toate activitățile”, adaugă aceasta.

Ce ar trebui să știe pacienții despre astfel de cazuri

Cazul Maicii H. arată că și situațiile considerate dificile pot avea soluții minim invazive, dacă sunt evaluate corect și abordate într-un context medical adecvat.

Chirurgia robotică nu este întotdeauna prima opțiune, dar în anumite cazuri oferă un nivel de precizie și control care poate face diferența, mai ales în prezența unor intervenții anterioare sau a unor modificări anatomice importante.

Pentru pacienți, informarea corectă și alegerea unui medic cu experiență sunt esențiale. La fel de importantă este încrederea în procesul medical.

„Tuturor pacienților le recomand să apeleze cu încredere… experiența este una nedureroasă și cu recuperare rapidă”, spune Maica H.

Povestea Maicii H. este, în esență, despre un caz medical complex gestionat cu precizie, dar și despre încrederea care se construiește între medic și pacient. Este exemplul unei intervenții dificile, duse până la capăt cu responsabilitate, care i-a permis pacientei să revină la viața activă de dinainte, #SanatoasăAcasă.

Editor : A.D.V.