Pe 14 septembrie, creștinii ortodocși și catolici prăznuiesc Înălțarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai vechi și importante sărbători ale creștinismului. Această zi de mare însemnătate amintește atât de aflarea lemnului Sfintei Cruci de către Sfânta Împărăteasă Elena, cât și de readucerea lui la Ierusalim după ce fusese luat de perși. Sărbătoarea, marcată cu cruce roșie în calendar, este o zi de post aspru și profundă trăire spirituală, prilej de rugăciune, smerenie și cinstire a jertfei Mântuitorului.
Ziua de 14 septembrie marchează două evenimente importante în lumea creștină, mai exact: Aflarea Sfintei Cruci de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, și Înălțarea solemnă a Crucii în fața poporului.
Cum a fost recunoscută Crucea Mântuitorului
Conform tradiției bisericești, Sfânta Împărăteasă Elena a găsit pe Golgota trei cruci: a Mântuitorului și pe cele ale celor doi tâlhari răstigniți alături de El. Pentru a descoperi care era cu adevărat Crucea lui Hristos, Patriarhul Macarie al Ierusalimului a rânduit o încercare printr-un semn dumnezeiesc: a fost adusă o femeie grav bolnavă, iar cele trei cruci au fost atinse, pe rând, de trupul ei. La atingerea primelor două, nu s-a petrecut nimic.
Când femeia a fost atinsă de Crucea lui Hristos, aceasta s-a vindecat pe loc, spre uimirea tuturor. Astfel a fost recunoscută adevărata Cruce a Domnului, cea care a devenit simbol al biruinței, al mântuirii și al vieții veșnice.
În amintirea acestui eveniment, la 14 septembrie 335, Patriarhul Macarie a înălțat Crucea în Biserica Învierii din Ierusalim, înaintea unei mulțimi numeroase de credincioși.
După ce a fost furată de perși, împăratul bizantin Heraclius a readus Crucea în 628, eveniment marcat printr-o nouă înălțare solemnă. De atunci, Biserica prăznuiește anual Înălțarea Sfintei Cruci, ca zi de post și rugăciune, dar și ca aducere-aminte a puterii și biruinței prin jertfa Mântuitorului.
Tradiții pe 14 septembrie, de Înălțarea Sfintei Cruci
Un aspect deosebit al sărbătorii din 14 septembrie este rânduiala liturgică. În această zi, la Sfânta Liturghie, se citește Evanghelia din Vinerea Mare, care prezintă Patimile și răstignirea Mântuitorului pe Muntele Golgota. Evanghelia Patimilor amintește credincioșilor de durerea și jertfa lui Hristos, care a murit pe Cruce pentru mântuirea lumii. Astfel, biserica leagă sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci de puterea și semnificația profundă a Crucii, ca simbol al biruinței asupra morții și al vieții veșnice.
În toate bisericile ortodoxe, se săvârșește slujba specială de înălțare a Crucii, în cadrul căreia preotul ridică Sfânta Cruce în cele patru puncte cardinale, binecuvântând întreaga lume. Credincioșii se închină cu evlavie crucii împodobite cu busuioc și flori, rostind rugăciuni de pocăință, mulțumire și cerând har și protecție divină.
Ziua este cunoscută și ca „Ziua Crucii” în tradiția populară. Astfel, pe 14 septembrie se sfințește busuiocul, menta, cimbrul, plante care sunt păstrate în casă pentru vindecare și ocrotire.
Oamenii de la sate considerau această zi începutul toamnei agricole. Începând de acum se culeg viile și se strâng ultimele roade din grădină. Din această zi nu se mai lucrează pământul și nu se mai seamănă, fiind considerat timp de odihnă și rugăciune.
Obiceiuri interzise de „Ziua Crucii”
„Fiind o sărbătoare cu cruce roșie, cu zi de de post și dedicată rugăciunii, nu se lucrează la câmp și nu se fac alte munci grele în gospodărie. În general, nimic din ceea ce lucrăm în ziua unui praznic bisericesc nu sporește. La marile sărbători este bine să ne lăsăm timp de odihnă și să avem recunoștință față de Dumnezeu, pentru toate binecuvâtările primite în viața noastră.”, a transmis pentru Digi24 Părintele Gabriel Cazacu, preot la mănăstirea Cașin din București.
Pe 14 septembrie nu se mănâncă alimente „de dulce” (carne, lapte, ouă). Potrivit superstițiilor, în ziua praznicului nu se consumă alimente tăiate în formă de cruce.
Editor : C.S.
