ANCHETA ROMPETROL. Pe firul unui dosar cu greutate

Ancheta de la Sf. Pantelimon

Nicolae Ciucă, la Jurnalul de Seară

Un preot vrea să trimită fetele abuzate la închisoare

Kelemen: Nu e vorba de România când candidează Iohannis la NATO. Rutte e cel mai cinic politician din Europa

Ciolacu negociază vânzarea de acțiuni TAROM la companii din Qatar și EAU

Gafa lui Ciolacu în Qatar: A vrut să spună „lecție”, a ieșit „erecție”

Ce a găsit Corpul de Control la Spitalul Pantelimon

Scandal la un liceu renumit din București

Răsturnare de situație în anchetele de la Spitalul Pantelimon

Avocatul vorbeşte despre un dosar disjuns din cel în care omul de afaceri Dinu Patriciu a fost judecat pentru infracţiuni economice.

Ancheta este concentrată pe privatizările de la Rompetrol. Procurorii investighează presupuse fapte încă din 1998. De fapt e o succesiune. Dinu Patriciu a preluat Rompetrol în 1998. Prelua o afacere în dificultate: cifră de afaceri de 6,6 milioane de dolari și pierderi de 1,5 milioane de dolari.

Patriciu a jucat la sigur. Într-o discuţie privată, de acum vreo 14 ani, Patriciu spunea că nu avea cum să piardă. Preţul plătit pentru acţiuni putea fi scos doar din vânzarea blocului pe care compania îl avea pe Calea Victoriei, acolo unde a avut sediul vreme îndelungată.

Citiţi şi:

Prima confruntare a reprezentanţilor KazMunayGaz cu procurorii DIICOT. Principalele declarații

Ministrul Energiei, despre privatizarea Rompetrol: Am deblocat comisia care urmărește recuperarea banilor

Sechestrul DIICOT, piedică pentru vânzarea Rompetrol către chinezi

Dar Rompetrol era mai mult de atât. Era moştenitoarea întreprinderii prin care România făcea afacerile externe cu petrol în vreme comunismului. Avea contacte, avea contracte, avea de recuperat datorii. O parte chiar ajunse la Patriciu, cum e cazul cu creanţa Libia.

Apoi marea lovitură şi ridicarea conglomeratului s-a făcut în 2000-2001, când Rompetrolul deţinut de Patriciu preia rafinăria Petromidia. Acolo deja se trecuse printr-un scandal, când au fost arestaţi câţiva turci de la Akmaya, suspectaţi că vroiau să treacă graniţa cu documente ale rafinăriei, o rafinărie de care se interesau pentru a o cumpăra. Contractul se semnează în octombrie 2000, când încă mai exista guvernul CDR-PD, iar FPS era condus de Radu Sârbu. Tranzacţia se finalizează în 2001, când la Palatul Victoria era deja instalat guvernul Năstase. Preţul de vânzare pentru un colos a fost mic, 50 de milioane de dolari pentru acţiuni şi asumarea unor datorii la buget de 340 de milioane de dolari. Datorii care nu au fost plătite nici măcar până în ziua de azi.

La trei ani de la privatizare în 2003, Rompetrol beneficiază de o eşalonare a unei datorii de 603 milioane de dolari, deci crescuse de la privatizare, prin penalităţi şi altele noi. Rompetrol Rafinare emite în favoarea statului român obligaţiuni cu scadenţă de 7 ani, pentru care plăteşte doar dobânzi până la termenul din 2010. A fost o ordonanţă controversată, care a trecut cu greu şi au fost miniştri care nu prea se lăsau convinşi să semneze această înlesnire la plată.

În 2010 atunci când ajung la scadenţă obligaţiunile, noul proprietar KazMunayGaz, plăteşte doar 70 de milioane de dolari din datorie, ca statul să nu poată deveni majoritar şi restul datoriei este convertită în acţiuni. La valoarea nominală. Dacă ar vine acum statul român ar recupera mai puţin de jumătate din bani.

Procurorii anunţă că sunt 14 suspecţi. Nu au fost făcute publice nume, dar succesiunea evnimentelor şi deciziile luate, de fapt nivelul la care acestea au fost luate, ar putea să ne aducă persoanje de primă mărime. Acuzaţiile sunt de abuz în serviciu, delapidare, înşelăciune, manipularea pieţei de capital sau evaziune fiscală. Dosarul Rompetrol II s-ar putea să fie răsunător precum dosarul Microsoft.

Prima confruntare a reprezentanţilor KazMunayGaz cu procurorii DIICOT

Azamat Zhangulov, vicepreşedinte KazMunayGaz: „Am primit înştiinţarea procurorilor, iar acum trebuie să analizăm cazul. Vom da dovadă de bună credinţă şi vom coopera cu procurorii”.

Gabriel Albu, avocat: „S-au comunicat nişte acte procedurale.

Reporter: „Vi s-a adus la cunoştinţă faptul că s-a pus acel sechestru?”

Gabriel Albu, avocat: „Este o ordonanţă ce vizează un sechestru”.

Reporter: „Există suspecţi printre reprezentanţii companiei?”

Gabriel Albu, avocat: „N-aş putea să vă spun în momentul ăsta. Tind să cred că nu din actualul management al comaniei. Analizăm”.

Reporter: „Din vechiul management?”

Gabriel Albu, avocat: „Existau de mult, de când a fost iniţiat dosarul, din 2006”.

Reporter: „Dacă au fost puşi sub învinuire, cei din vechiul management, e normal să se pună sechestru pe companie sau pe activele companiei acum?”

Gabriel Albu, avocat: „O să analizăm faptele cu privire la acre există învinuirile şi în ce măsură astfel de fapte ar justifica sechestre asupra bunurilor companiei”.