Analiză „La fiecare soldat va trebui să avem o dronă” și alte lecții pe care armata română le are de învățat după 2 ani de război în Ucraina
Drona a aruncat la coș toate manualele de artă militară și a democratizat complet câmpul de luptă. „Ceața războiului” - coșmarul tuturor generalilor din istoria lumii - s-a risipit brusc și total, iar câmpul de luptă a devenit extrem de transparent. Totodată, banalul smartphone s-a transformat într-unul dintre cei mai mari ucigași de pe linia frontului. După 2 ani de război în Ucraina, experții Pentagonului iau deja febril notițe, în vreme ce comandanții NATO au ajuns la concluzia (sau șocul, mai bine zis) că toate calculele și strategiile trebuie urgent rescrise. Între timp, România e prinsă în capcanele birocratice ale unui lung și complicat proces de achiziții - toate vitale, dar care au ajuns acum „urgente” și imediat necesare. Inflația de „scrisori de intenție” și „memorandumuri” e contrazisă de numărul încă mic de specializări în domenii cruciale precum comunicațiile ori „războiul electronic” din armata română. Cea mai importantă și îngrijorătoare lecție a celor doi ani de război din Ucraina ne arată că nu suntem pregătiți pentru un război modern. Singurele țări pregătite sunt doar Ucraina și Rusia. Iar Ucraina nu pare să fie cea care câștigă momentan.
„În clipa de față, toată lumea trebuie să învețe. De ce? Pentru că ei (rușii și ucrainenii) luptă și noi ne uităm. Cel care învață, în primul rând, e cel care luptă. Au învățat ucrainenii, care sunt inventivi, au învățat și ruși, care nu sunt proști”, a declarat pentru digi24.ro comandorul în rezervă al armatei române, Sandu-Valentin Mateiu.
Dronele sunt încă niște „păsări rare” în armata română - e de ajuns o banală căutare prin toate materialele și fotografiile artistice de pe toate canalele oficiale de comunicare ale MApN și veți pierde mult timp până să dați peste o imagine cu o dronă înconjurată de uniforme și costume din conducerea ministerului, ori cu un militar care operează un astfel de dispozitiv (în special model FPV).
Programa de instrucție a soldatului român e „informație clasificată” și cam atât: nu știm dacă aceasta s-a „adaptat” noilor evoluții tehnologice sau cât de mult și de bine militarii învață „loco” noile tactici ale războiului modern pe care le vedem aplicate în Ucraina (pilotare de drone FPV, folosirea de drone de recunoaștere la fiecare grupă sau pluton de infanterie etc.).
E adevărat că astfel de tactici nu au fost testate la modul serios până acum doi ani nici în armatele SUA ori ale NATO. Abia în noile jocuri de război ale Alianței, militarii - inclusiv cei români - învață acum să lupte într-un mediu de luptă specific celui din Ucraina, caracterizat prin densitate mare a câmpurilor de mine, bruiaj electronic intens și roiuri de drone folosite intensiv atât pentru atac cât și pentru recunoaștere.
Planul de școlarizare al MApN pentru anul 2024-205 include - pentru subofițeri și maiștri militari - următoarele posturi asociate comunicațiilor ori războiului electronic modern:
- 13 posturi de maiștri la „Radiolocație”, la școala de maiștri militari și subofițeri a Forțelor Aeriene
- 15 posturi de maiștri la „Comunicații Navale și Informatică” și 20 de posturi de maiștri la „Radioelectronică navală”, la școala de maiștri militari a Forțelor Navale
- 173 de posturi de maiștri („Comunicații”, „Tehnologia Informației”, „Apărare Cibernetică”, „Securitate militară”), la școala de maiștri și subofițeri pentru Comunicații, Tehnologia Informației și Apărare Cibernetică
- 5 posturi de subofițeri la „Radiolocați” și 42 de posturi de subofițeri la „Război electronic” pentru subofițeri (școala Forțelor Aeriene)
- 160 de posturi de subofițeri la „Comunicații” (Școala pentru Comunicații, Tehnologia Informației și Apărare Cibernetică)
În cadrul învățământului universitar, situația se prezintă astfel:
- 20 de posturi la „Radiolocație” și 12 posturi la „Război electronic”, la academia Forțelor Aeriene
- 142 de posturi la Facultatea de Comunicații și Sisteme Electronice din cadrul Academiei Tehnice Militare (25 la „Echipamente și sisteme electronice”, 42 la „Comunicații pentru apărare și securitate”, 12 la „Echipamente și sisteme electronice militare”, 63 la „Calculatoare și sisteme informatice pentru apărare”)
De asemenea, pentru studiile „universitare de master și doctorat” există 104 locuri la specializări legate de tehnologia informației, securitate cibernetică, inteligență artificială pentru apărare etc.
Conform datelor publice, armata română numără în jur de 75.000 de militari activi.
„Trebuie găsite soluții pe care noi să le avem din timp de pace. Ele sunt legate de aceste elemente: război electronic, drone și democratizarea câmpului de luptă. Va trebui să avem soldatul și drona. Forța umană nu va fi altceva decât o forță de comandă a roboților săi. Trebuie să te pregătești. Rușii au deja rucsăcelul (cu echipamentul de dirijare a dronelor) în spate”, a spus expertul militar Sandu-Valentin Mateiu.
Drona de buzunar a armatei române: „Am realizat (în 2022) un prim produs și urmează să-l dezvoltăm pe al doilea”
Totodată, armatele lumii - inclusiv cea română - trebuie să se adapteze și să anticipeze impactul pe care îl va avea în viitor Inteligența Artificială asupra câmpului de luptă.
„Vine Inteligența Artificială. Avem cyber-ul. Toate astea se vor adăuga vechilor elemente. Artileria a rămas artilerie, nu a înlocuit-o nimeni. S-a văzut la Avdiivka: oricâte drone (kamikaze) au avut (ucrainenii), nu au putut compensa 10:1 în materie de artilerie. Infanteristul în tranșee - tot acolo rămâne. În toată ecuația asta, trebuie să te adaptezi”, a spus expertul militar român.
În urmă cu un an, șeful Direcției pentru armamente din armata română, Teodor Incicaș, anunța că în 2022 „România a realizat prin cercetare” o „dronă de buzunar”, cu o autonomie de 20-25 kilometri care „urma să fie omologată”.
„În clipa de faţă (martie 2023 n.r.), la Agenţia de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologie Militară noi am realizat un prim produs şi urmează să dezvoltăm un al doilea, cu aterizare şi decolare pe verticală, iar acest produs, după omologare, va intra în dotarea Armatei României”, spunea cu acel prilej Incicaș.
În privința dronelor kamikaze, MApN a publicat încă din 2022 „un anunț de intenție” privind o licitație pentru achiziționarea unor astfel de sisteme la o valoare estimată de peste 8,2 milioane de lei. Licitația a fost anulată în decembrie 2022.
„Motivul anulării: Nu a fost depusă nicio ofertă sau au fost depuse oferte care, deși pot fi luate în considerare, nu pot fi comparate datorită modului neuniform de abordare a soluțiilor tehnice și/sau financiare, Procedura de atribuire a fost anulată în temeiul art. 181 ali (1) lit. b), respectiv nu a fost depusă nici o ofertă.
Tot la finalul anului 2022, armata română a anunțat că va achiziționa 21 de drone Watchkeeper israeliene, acestea urmând a fi fabricate în România. De asemenea, în martie 2023, România a anunțat că va cumpăra 18 drone turcești Bayraktar.
Și cam atât în materie de drone. De notat că în condițiile unui război total cu un adversar ca Rusia, ucrainenii pierd 10.000 de drone pe lună (în jur de 300 de drone pe zi). Vorbim aici atât de drone distruse sau bruiate de ruși, dar și de drone „consumate” (cum ar fi cele kamikaze). De menționat că lungimea frontului ucrainean e de 1.000 de kilometri.
Smartphone-ul a devenit noua „țigară aprinsă noaptea în tranșee”
Experții militari ai Pentagonului au realizat că, după doi ani de „full scale war” în Ucraina, toată doctrina armatei americane - de la planificarea misiunilor, patrulări, felul în care militarii se folosesc de tehnologie - trebuie regândită. În plus, americanii au aflat - prin intermediul ucrainenilor - cum le pot fi bruiate de către ruși inclusiv cele mai performante sisteme de armament.
Citește și: CNN: Armata rusă reuşeşte tot mai des să bruieze sistemele de rachete HIMARS ale Ucrainei
Războiul modern înseamnă arme de precizie (cu rază tot mai lungă) și „roiuri” de drone care funcționează autonom (dirijate, ce-i drept, de operatori dedicați, în cazul dronelor „hoinare” ori „kamikaze”) sau în strânsă colaborare cu artileria (care devine și ea tot mai precisă - există înregistrări cu tancuri lovite în plin de obuze trase de la zeci de kilometri).
Practic, nu mai există o linie a frontului „clasică”: sistemele actuale de supraveghere și monitorizare electronică și digitală „trec” mult dincolo de această linie. În acest fel, niciun militar nu e în siguranță, indiferent de cât de mult e „în spatele frontului”.
„Cred că dependența noastră de telefoanele mobile a ajuns să ne pună viețile în pericol”, a explicat un general american care a spus că smartphone-ul este în prezent ceea ce era „țigara aprinsă în tranșee în timpul celui De-al Doilea Război Mondial” (în sensul că îți trădează poziția).
În plus, experții americani au notat că, deși trupele se pricep la camuflarea „clasică”, prezintă mari lacune în ceea ce privește „camuflarea digitală”. Dronele și sistemele actuale de război electronic sunt capabile să detecteze semnalele WiFi sau Bluetooth ale telefoanelor.
Astfel, într-un exercițiu de luptă simulat de militarii americani, un post de comandă a fost identificat prin faptul că rețeaua sa avea numele „Post de comandă”.
În cazul nostru, să nu uităm de gafa făcută de Nicolae Ciucă, în perioada când era ministru al Apărării, într-o vizită făcută la Academia Forțelor Terestre din Sibiu. Ciucă a publicat atunci pe contul său de Facebook o serie de imagini din timpul vizitei, însă într-o poză apăreau inclusiv datele de acces ale unor conturi, plus numere de telefon.
„Fotografiile au fost realizate în Call Center-ul MApN și, imediat ce a fost semnalată situația, au fost înlăturate de echipa de comunicare care administrează pagina oficială a ministrului. Vă informăm ca nu au existat accesări sau intenții de accesare. Parolele au fost schimbate imediat”, a transmis cu acel prilej Ministerul Apărării Naționale.
Un exemplu revelator în acest sens l-a reprezentat atacul cu HIMARS de la Makiivka din noaptea de Anul Nou, când rușii și-au folosit simultan telefoanele mobile fix la miezul nopții, pentru a da mesaje, ceea ce a dezvăluit ucrainenilor că există „o concentrare” mare de trupe în acea zonă.
Citește și: Cum a ajuns telefonul mobil cel mai mare ucigaș de ruși pe frontul din Ucraina
Printre alte învățăminte trase din Ucraina, armata americană începe să folosească dronele FPV pentru a lansa muniții asupra țintelor inamice (ucrainenii și rușii atașează de astfel de drone grenade antitanc sau proiectile de mortier). Asta mai ales în condițiile în care aceiași experți ai Pentagonului admit că propriile lor drone de supraveghere, Shadow și Raven „sunt incapabile să supraviețuiască într-un conflict modern”.
„A apărut o nouă armă”, explică Sandu-Valentin Mateiu. „În Primul Război Mondial a fost aviația. Acum a apărut drona, care e mai mult decât o aviație. Una din consecințe: pur și simplu nu mai ai unde să te ascunzi. Acel cover & concealment nu mai merge: unde să te ascunzi ca să nu fii văzut și unde să te ascunzi ca să nu fii lovit? A dispărut. Cum ai început o mișcare, ești observat imediat. Și trebuie să faci acest lucru în condițiile în care știi că acele drone pot acționa imediat: fie că-s drone sinucigașe sau care pot dirija artileria”.
Asta a făcut războiul din Ucraina: nu doar a dus la apariția dronelor, ci mai ales la integrarea lor rapidă cu alte sisteme de armament, în special artileria.
Iar artileria reprezintă, în continuare, o componentă „formidabilă” a armatei ruse, care are deja în componența sa unități capabile să lovească precis o țintă în nu mai puțin de trei minute de la identificarea ei pe câmpul de luptă, după cum arată o analiză a Institutului de Studii Strategice (RUSI).
„Până și la o armată extrem de lentă la comandă și control, cum este cea rusă, dintr-o dată, distanța de la senzor la efector s-a redus”, a precizat Mateiu. „La începutul războiului erau zeci de minute. Uneori, veneau avioane de recunoaștere și exista această aberație: observau sistemele de apărare antiaeriană ucraineană și treceau ore, dacă nu și mai mult, până când aviația transfera datele”.
„Ucrainenii învață repede, doar că nu standardizează. Rușii învață greu, sunt mai inflexibili, numai că, fiind sistem dictatorial, odată ce o soluție e acceptată la cel mai înalt nivel se impune în sistem și se standardizează. De aceea, ucrainenii trebuie rapid să dea acestui învățat al lor un caracter sistematic și standardizat”.
Multe programe de achiziții pentru armata română, bani puțini pentru înzestrare. Și toate vin deodată
Ce are de învățat România? Există în acest moment o lungă listă de așteptare cu programe de achiziții în toate domeniile critice: antiaeriană, sisteme de comunicații, rachete antinavă, drone, blindate etc.
„Problema este că toate vin deodată”, a arătat expertul militar român.
În privința apărării antiaeriene, cam stăm într-un picior: avem o singură baterie de Patriot operaționalizată 100% (cu o primă tragere efectuată la finele anului trecut) și alte trei intrate în dotare.
României îi lipsește însă o „apărare pentru Patriot” - adică sisteme antiaeriene cu rază scurtă și medie, care pot fi utile și pentru apărarea antidronă, doborârea de elicoptere sau aeronave care zboară la joasă înălțime sau pot fi chiar complementare la apărarea antirachetă - vezi Ucraina).
Acest tip de achiziții e momentan blocat într-un „limbo” legislativ: din 2017 și până în prezent există un permanent du-te-vino Guvern-Parlament.
Revenind la Patriot, de notat că România s-a angajat să cumpere 200 de astfel de rachete printr-un program comun NATO. O veste bună.
Analist militar: România nu are în acest moment o „rezervă” pentru înlocuirea forțelor care „s-ar uza” pe un câmp de luptă într-un conflict ipotetic
O altă problemă nerezolvată încă din 2007 de conducerea militară și politică a României o reprezintă situația rezerviștilor militari.
Analistul militar Hari Bucur-Marcu a calificat drept „o improvizație” legea privind stagiul militar voluntar (aflată în prezent pe circuitul de aprobare în guvern și care urmează a fi trimisă în Parlament), când a fost întrebat dacă acest act normativ reprezintă o soluție la problema resursei umane din armată.
„E o improvizaţie. Dacă ar fi fost o treabă serioasă, în 2007, când s-a făcut trecerea de la armata de conscripţie la armata de profesie ar fi trebuit să treacă instantaneu şi rezerva armată de la rezerva de conscripţie la rezerva de profesie. Nu au făcut-o, sunt 17 ani de atunci. Şi de aceea au constatat, acum când au nevoie de forţe, pentru că în NATO sunt mai multe categorii de forţe, sunt forţele gata imediat, gata de luptă într-un timp foarte scurt, unele cu un timp mai lung şi rezerva care să fie gata de a intra în luptă, după un an, poate şi mai mult, de la alarmare, de la chemarea sub arme. Ei bine, partea asta pentru misiuni îndepărtate sau înlocuirea forţelor care, deja, s-au uzat pe câmpul de luptă, pentru aşa ceva noi nu avem forţele de luptă constituite. Şi nu le avem pentru că nu a funcţionat rezerva, nu au avut grijă nici să facă legislaţia care trebuie. Sigur că da, există şi acum legislaţie de rezervă profesionistă, doar că nu e aplicată, pentru că nu se face niciun fel de comunicare. Nu vorbesc de propagandă, de mobilizarea oamenilor să vină la Armată. Vorbesc de comunicare pentru publicul larg, să înţeleagă care este rolul rezervei Armatei, ce înseamnă asta, ce avantaje şi ce dezavantaje sunt pentru toată lumea. Este nevoie mai mult de comunicare decât de lege. O comunicare oficială, să ne spună guvernanţii care sunt ameninţările reale, care sunt vulnerabilităţile noastre, care sunt riscurile ca ameninţările şi vulnerabilităţile, puse la un loc, să dea vreun conflict armat în care să fie implicată România”.
CSAT a decis în ultima ședință „măsuri de întărire a Forțelor Armate Române” în contextul atacurilor ruse la granița României. „Sprijinul NATO trebuie însă însoțit de eforturi proprii sporite de consolidare a apărării naționale”, se arată într-un comunicat transmis de Administrația Prezidențială. Ședința CSAT a avut loc în contextul în care recent șeful Armatei declara că nu putem doborî dronele de atac care intră în România pentru că nu avem legislație.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
