România, ultima din UE la accesul la medicamente noi. Cât costă, de fapt, această așteptare?

România este țara din Uniunea Europeană în care pacienții aşteaptă cel mai mult pentru a avea acces la medicamente inovatoare. Un nou raport european arată că, dintre toate tratamentele noi aprobate în UE în ultimii ani, în România este compensat mai puțin de unul din cinci. Pentru pacienții care au nevoie de ele, acest lucru înseamnă o aşteptare de peste trei ani până când primesc un tratament care în alte state este deja disponibil.

Datele din raportul „Patients W.A.I.T. 2025”, prezentat la București de Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente, arată că timpul mediu dintre aprobarea unui medicament la nivel european şi compensarea lui în România este de 1.110 zile. Media europeană este de 597 de zile. Diferența nu este doar una birocratică. Înseamnă timp pierdut pentru pacienții care aşteaptă tratamente noi în boli grave, timp în care boala poate avansa şi opțiunile pot deveni mai puține.

„1.110 zile înseamnă peste trei ani în care un pacient cu cancer, un copil cu o boală rară sau o persoană cu o afecțiune cronică severă priveşte cum tratamentul de care are nevoie există în alte țări europene, dar nu şi în România. Cerem, încă o dată, ca accesul la inovație să nu mai depindă de locul în care trăieşte un pacient în Europa”, a declarat Rozalina Lăpădatu, Preşedinte APAA.

Din cele 168 de medicamente inovatoare aprobate în Uniunea Europeană între 2021 şi 2024, doar 28 erau compensate în România la începutul lui 2026, adică doar 17%, față de o medie europeană de 45%.

„Pentru pacienți, acest decalaj se reflectă în agravarea bolii, scăderea calității vieții şi pierderea unor şanse importante de a beneficia la timp de tratamente moderne. Pentru sistemul de sănătate, presiunea se mută către spitalizări şi alte intervenții mai costisitoare, într-un context deja marcat de subfinanțare. Este nevoie de un dialog strategic cu autoritățile şi de soluții concrete care să schimbe structural accesul la inovație în România”, a completat Dr. Radu Răşinar, Preşedinte ARPIM.

Unul dintre cele mai dure semnale din raport este că, la începutul anului 2026, niciun medicament nou aprobat în ultimii doi ani nu era compensat în România. Acest lucru arată nu doar întârzieri punctuale, ci un sistem care rămâne constant în urma ritmului în care apar inovațiile medicale în Europa.

Decalajul se simte cel mai acut acolo unde urgența e mai mare. Niciun medicament oncologic aprobat în 2023 sau 2024 nu era compensat în România la începutul acestui an.

De ce rămâne România în urmă

Potrivit specialiştilor, explicația de fond este subfinanțarea cronică a sistemului. România cheltuieşte 138 de euro pe cap de locuitor pentru medicamente, sub media Europei Centrale şi de Est, de 220 de euro, şi mult sub media UE, de 487 de euro. Efectele se văd nu doar în lipsa accesului la tratamente noi, ci şi în costurile generate mai târziu: mai multe complicații, mai multe internări şi mai multă presiune asupra spitalelor. În prezent, în România, aproximativ 42% din cheltuielile totale de sănătate din România merg către spitalizări.
Prin mecanismul de clawback, industria farmaceutică inovatoare susține 25,8% din cheltuiala publică netă pentru medicamente - o contribuție concretă care arată că industria este un partener activ al sistemului. Reforma acestui mecanism, inclusiv prin recunoaşterea investițiilor în cercetare-dezvoltare, reprezintă una dintre direcțiile prioritare pentru un acces mai predictibil la inovație.

Ce trebuie să se schimbe

Industria farmaceutică inovatoare propune patru direcții concrete:
• un cadru predictibil de finanțare care să anticipeze medicamentele ce vor intra în compensare în 2-3 ani (horizon scanning);
• modernizarea evaluării prin utilizarea rapoartelor europene existente;
• aplicarea mai consecventă a ghidurilor terapeutice cu dovezi solide;
• reforma mecanismului de clawback prin recunoaşterea investițiilor în cercetare-dezvoltare.
Concluzia raportului este directă: România nu rămâne în urmă doar în statistici, ci şi atunci când vine vorba de accesul real al pacienților la tratamente care le pot schimba sau prelungi viața. Iar fără un mecanism mai rapid şi mai predictibil de introducere a medicamentelor inovatoare în compensare, acest decalaj riscă să se adâncească.

Editor : A.D.V.