Copii români cu dublă cetățenie
Au bunici şi amici la mii de kilometri distanţă de Bucureşti, dar consideră România acasă. O iubesc mult, spun ei, o respectă şi încearcă s-o descopere în fiecare zâmbet, în fiecare pas, în fiecare vorbă. Ei sunt copiii români cu dublă cetăţenie.
Ea este Sara Nukina. S-a născut la București, în urma cu doisprezece ani. Mama este româncă, tatăl japonez. Are dublă cetațenie, ca și fratele său. Și-a vizitat de multe ori bunicii și rudele din Țara Soarelui Răsare, însă în România s-a considerat mereu acasă.
„Aici mie îmi place foarte mult. Pentru că m-am obişnuit aici şi am prieteni aici. Şi la şcoală, este o şcoală minunată. Adică nu ştiu cum ar fi viaţa, dacă aş fi în Japonia şi nu aici. Mie acolo îmi place foarte mult, pentru că este aşa... mai modern şi aşa. Dar oamenii nu au aceeaşi căldură ca aici. În Japonia îmi place ţara, îmi place mâncarea. Doar că oamenii sunt reci. Nu ştiu de ce, dar mie îmi place foarte, foarte mult aici”, afirmă Sara Nurkina.
Sara iubește România. Daca pune în balanța caracterele celor doua culturi, admite totuți ca românul actual înca nu poate fi un bun samurai.
„Au nevoie de mult mai multă voinţă. Şi tărie. Adică să meargă mai departe orice ar fi. Adică nu aşa... Românii se lasă foarte aşa la prima încercare. Şi după aia nu mai vor. Trebuie să meargă mai departe. Cu capul sus. Ca atunci când era vreme de război. Şi atunci ar fi un adevărat samurai”, spune Sara Nurkina.
Cu aceasta filosofie, care-i reflecta perfect gena japoneza, Sara și-a atras simpatia dascalilor și-a colegilor de școala:
„O cunosc pe Sara de trei ani. După părerea mea, Sara este o fată minunată. Este o fată excepţională care are voinţă. Este foarte muncitoare”.
„Are o voce... Cântă foarte frumos. Cred că este... Cred că cântă cel mai frumos din toată şcoala. Mie-mi place mereu să o ascult când cântă”.
„Este o foarte bună colegă. Este colegă de bancă cu un copil cu sindrom Dawn şi îl ajută foarte mult. Am întrebat săptămâna trecută cine l-ar putea ajuta pe Nico să înveţe numerele până la 10. Şi ea s-a oferit să-l ajute”, afirmă Claudia Sive, director Şcoala Generală "Sfinţii Trei Ierarhi", Bucureşti.
„Se simte că are şi o latură de samurai, dacă pot spune aşa”, spune Mihaela Stoica - profesor diriginte.
Dincolo de școala, Sara își trăiește copilaria în ton cu educația familială. Practică arte marțiale, ia lecții de muzică și se relaxează, de câte ori are timp liber, împreuna cu Erik, fratele său de opt ani.
Pe 1 Decembrie s-au îmbrăcat amândoi în haine tradiționale românești. Sara a cântat despre mândria de a fi român, iar Erik a recitat o poezie scrisă de Grigore Vieru.
Copii cu dublă cetațenie, ca Sara și Erik Nukina sunt destul de mulți în România. Dar sunt însă și multi expați, precum Chen Tongayo, care traiește în țara noastră de doi ani și jumătate.
„A crescut în China până în clasa a şase şi studiile de şase clase sunt, practic, efectuate acolo. O clasă o are efectuată în România, la o şcoală particulară, cu predare în limba engleză, iar din toamnă a devenit eleva noastră. Este total deosebită de copiii noştrii prin această atitudine de a-şi îndeplini sarcinile. Extrem de determinată, să facă totul bine, aş zice chiar perfecţionistă. Nu se plânge niciodată de nimic. Este prima care termină o sarcină, din clasă”, spune Violeta Dascălu, dir. Şcoala nr. 64, "Ferdinand I", Bucureşti.
Chen Tongayo are paisprezece ani, acum și este eleva în clasa a opta, la Școala gimnaziala "Ferdinand I", din Bucureşti. A învăţat să scrie, să citească şi să vorbească în limba română.
„În România este mai uşor, pentru că lecţiile sunt mai puţine decât în China. Îmi place România foarte mult. Aici e foarte frumos. Cu parcuri şi cu oameni amabili. Şi colegii foarte înţelegători”, spune Chen Tongayo.
Colegii de clasa și profesorii au îndragit-o rapid pe micuța chinezoaica și au ajutat-o sa se adapteze. Chiar au și botezat-o: în loc de Chen, îi spun cu toții Lina.
„Pentru că este atât de caldă. Şi este lină. Şi este ca o apă care curge frumos şi liniştit printre noi. Şi o primim aşa, cu bucurie. Şi ne e foarte dragă”, spune Violeta Dascălu, dir. Şcoala nr. 64, "Ferdinand I", Bucureşti.
După doi ani şi jumătate printre români, Chen nu poate spune că iubeşte România. Dar știe sigur că o place. Are visuri mari, planuri şi deja ştie ce vrea să facă în viaţă.
Aproximativ opt mii de chinezi traiesc în România. Cele mai numeroase comunitați din țara noastra sunt formate din italieni, germani și francezi. În total, la începutul acestui an, traiau, alaturi de români, 110 mii de cetațeni straini.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
