IMPARȚIAL. De la „a fi” la „a avea” și la industria fericirii

Două trenuri, la un pas să se ciocnească în Gara Sighișoara

Cazul fetei de 12 ani ucise şi ascunse în canapea. Suspectul i-a mărturisit mamei lui că a comis crima

Explozie într-un magazin din Prahova

O mașină spectaculoasă a ajuns la RAR

Apă până la genunchi pe străzile din Timișoara

Mii de profesori protestează în Capitală

Mama fetei de 12 ani ucisă în București, ridicată de mascați la intrarea în România

Alertă alimentară. Produse retrase de pe piață pentru că erau contaminate cu o substanță cancerigenă

Prima declarație a mamei fetei ucise

Teodor Baconschi, teolog, fost ministru de Externe și fost ambasador al României la Vatican, a povestit că, spre deosebire de antichitate, când fericirea era considerată mai degrabă ca având legătură cu întâmplarea și norocul, în creștinism noțiunea a fost asociată fie cu condiția paradisiacă, dinainte de căderea în păcat, fie cu fericirea postumă, cea a vieții veșnice.

„Există însă și bucuria terestră a faptei bune, există fericirea care rezultă din legătura nemijlocită cu Dumnezeu – și asta nu e o chestie rezervată doar campionilor vieții mistice, ci și creștinului de rând”, spune Teodor Baconschi.

Pentru psihologul Mihaela Minulescu, fericirea este „o utopie, dar în același timp poate fi realizată”.

Antropologul Vintilă Mihăilescu vorbește despre fericire ca despre momentele în care „în ciuda sorții, iese bine”. Acesta face și diferența dintre bucurie și feririce: în timp ce bucuria e o emoție de moment, fericirea este „o măsură, dacă se poate spune, a unei vieți întregi”.

Cei trei invitați ai lui Luca Niculescu au arătat că despre fericire s-a vorbit mult mai mult în ultima vreme, pe când în în secolele trecute oamenii ştiau – şi religia le întărea asta – că nefericirea.

„Suntem dotați cu o mulțime de emoții prin care facem față diferitelor tipuri de întâmplări din viața noastră”, spune Mihaela Minulescu. Psihologul vorbește și despre oamenii care „nu pot sau nu știu cum să facă față vieții și atunci au cedat în raport cu aceste întâmplări, trăiesc tot timpul cu emoțiile de tip supraviețuire și nu mai știu cum să-și acceseze bucuria interioară”.

Astăzi omul pare să aibă obligaţia de a fi fericit. Vintilă Mihăilescu vorbește chiar despre o „industrie a fericirii”.

„Motivul e foarte simplu: societatea de consum are nevoie de oameni fericiți. Un om trist nu consumă”, arată el.

Fericirea este din ce în ce mai mult legată de „a avea”, decât „a fi”, au remarcat invitații lui Luca Niculescu.

„Fericirea e mai apropiată de „a fi” în America Latină, dar în Europa s-a mutat tot mai mult de la „a fi” la „a avea”. Pentru că dacă nu am un confort, o viață culturală, înseamnă că nu sunt, că sunt împuținat”, spune Vintilă Mihăilescu.