Legendele din jurul bradului de Crăciun
Sunt sute de poveşti despre Bradul de Crăciun. Copiii le ascultă plini de interes la gura sobei. Unele vorbesc de vechimea obiceiului împodobirii bradului, altele despre modul în care arborele mereu verde a fost ales drept pom de Crăciun. În realitate, povestea fiecărui brad de Crăciun începe de la o mică sămânţă, îngrijită cu dragoste.
Bradul de Crăciun îşi începe existenţa cu o mică sămânţă, pusă în pământ roditor şi udată zilnic timp de câteva luni, până ce răsare un puiet firav. Astăzi, specialiştii recurg la altoire astfel încât pe o rădăcină de brad românesc să crească soiuri nordice sau exotice.
„Rădăcina de la molidul din România climatizat cu o crenguţă de la Hopsi-ul original din Danemarca. Aici s-a realizat altoirea. Noi îl creştem în ghiveci. Din doi litri îl tot transplantăm în ghivece mai mari, 4 litri, 7 litri jumate şi tot aşa, cu cât creşte mai mare”, explică un inginer silvic.
Brăduţii, îngrijiţi zi de zi, cresc centimetru după centimetru. Într-o bună zi, bradul ţinut în pepinieră 5 sau 6 ani este livrat familiei care îl împodobeşte de Crăciun.
Nu lipsesc nici legendele: „Demult, tare demult, s-a iscat din senin o furtună, cum nu se mai pomenise. Grindina era cât oul de porumbel, vântul smulgea pietrele din loc, iar cerul se întunecase ca la venirea nopţii, măcar că era miez de zi. Iisus Hristos şi Sfîntul Petru tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei păduri, şi au cerut adăpost copacilor, care însă se ascundeau, care mai de care mai zgribuliţi şi mai înfricoşaţi. Mîndrii stejari şi fagi nu au vrut să-i primească la adăpostul lor, pentru că abia îşi puteau păzi frunzişul bogat de urgia cerurilor - unde să-i mai adăpostească şi pe cei doi călători? Merii şi perii au spus că trebuie să-şi apere fructele, sălciile şi plopii s-au făcut că nu-i bagă în seamă şi au tăcut. Dintre toţi, doar bradul s-a învoit să le ofere adăpost. El a spus: «Fructe mândre pe care să le apăr nu am, frunzişul meu e făcut din ace ascuţite care nu se tem de grindină, oamenii mă ocolesc şi mă socotesc nefolositor, dar dacă vreţi să-mi cinstiţi acoperământul cu prezenţa voastră, eu vă voi primi cum voi şti mai bine şi am să învelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese». Zis şi făcut. Domnul Iisus şi Petru au fost păziţi cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic”.
O altă legendă povesteşte despre „un pădurar sărac care, în ajunul Crăciunului, a dat peste un copil pierdut şi înfometat. Cu toate că era foarte sărac, pădurarul i-a potolit foamea şi i-a oferit adăpost peste noapte. A doua zi când s-a trezit, pădurarul a găsit în uşa colibei un pom minunat, cu ramurile scînteietoare. Băieţaşul înfometat era, în realitate, copilul Iisus, iar bradul era răsplata dată pădurarului pentru fapta sa bună”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
