Povestea Sarei, un copil al statului care acum ajută alți orfani: „Îi alegeau pe cei care arătau bine, ceilalți erau dați la o parte”
În fiecare an, 9.000 de copii sunt abandonați de părinți sau sunt luați din familiile care îi pun în pericol și ajung în grija statului. Deși am scăpat de „orfelinatele groazei”, de acum 33 de ani, nevoile copiilor sunt în continuare neglijate. Lipsesc, în primul rând, afecțiunea și stabilitatea. Cel mai bine o știu cei care au trecut prin sistem. Sara este unul dintre copiii statului care, acum, îi ajută pe alții să își găsească drumul în viață.
Sara: Mă numesc Sara, am 21 de ani, sunt în primul an de postliceală, asistent medical generalist, îmi place muzica și cânt la chitară.
Sara a fost în grija statului până când a împlinit 18 ani. De atunci își poartă singură de grijă.
Sara: Este o poveste lungă și nici eu nu mi-o amintesc pe toată, dar știu că a început atunci când aveam 5 luni. Am fost lăsată în spital de către mătușa mea și de atunci am fost preluată de DGASPC în grija statului. Nu am fost doar într-un singur centru, am fost mutată în mai multe centre de-a lungul timpului, dar în ultimul centru din care am ieșit acum 2 ani a fost cel de la Orlat. Au fost multe provocări, am trecut prin multe situații mai puțin bune și unele mai plăcute.
Perioada sărbătorilor este una dintre amintirile amare ale Sarei.
Sara: Una dintre amintirile fericite din centru este atunci când am început să fac terapie și o amintire nefericită este atunci când veneau anumite persoane, luau copii din centru și îi duceau în vacanțe în familii, dar îi alegeau pe cei care arătau bine, erau mai sociabili și pe cei care nu arătau așa bine sau nu erau așa sociabili îi dădeau la o parte. Veneau anumite persoane cu cadouri, dar nu era ceva care să ne aducă fericirea sau cel puțin fericirea de care noi aveam nevoie, era pustiu. Cum plecau mulți copii din centru deja cădea liniștea și astfel puteau să vină o grămadă de oameni cu dulciuri, dar nu compensau cu ceea ce aveam noi nevoie.
- Cât ai fost în aceste centre, ai fost vreodată luată de sărbători?
- Nu. Nu, deși m-am tot întrebat cum îi, dar m-am împăcat cu ideea.
Sara face voluntariat în centrele de îngrijire pentru copiii. Știe mult mai bine decât alții de ce au nevoie aceștia.
Sara: De multe ori anumite persoane gândesc că copii din centru sunt incapabili să facă anumite lucruri sau sunt răi sau needucați. Am cunoscut de-a lungul timpului foarte mulți copii capabili să învețe, să facă anumite lucruri, să-și facă un viitor.
Un copil crescut în sistem este o provocare pentru adulții care vor să îl ajute.
Ana Cristache - voluntar: Au nevoie de foarte multă atenție și de afecțiune, sunt foarte lipicioși și mai ales cei mici.
Cătălin Săulea - psiholog: Există o teamă, nu o să vă ascund asta, viața însăși este o provocare și așa cum vă spuneam și mai devreme, atunci când ei părăsesc centrul le este teamă, uneori nu știu încotro să apuce.
Aproape 50.000 de copiii sunt în grija statului român. Este cel mai mare număr din țările Uniunii Europene. Deși legea adopției a fost modificată, procedurile sunt în continuare complicate, ceea ce face ca foarte puțini copii să își găsească o familie.
Editor : A.P.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
