Cercetătorii de la Universităţile din Oxford, Leeds şi Arizona au analizat zeci de studii anterioare privind COVID de lungă durată pentru a examina numărul şi gama de persoane afectate, mecanismele care stau la baza bolii, numeroasele simptome pe care le dezvoltă pacienţii şi tratamentele posibile.
COVID de lungă durată, cunoscut şi sub denumirea de afecţiune post-COVID-19, este definit în general ca simptome care persistă timp de trei luni sau mai mult după o infecţie acută cu SARS-CoV-2, coronavirusul care provoacă boala.
Tulburarea poate afecta şi deteriora multe sisteme de organe, ducând la afectarea gravă şi pe termen lung a funcţiei şi la o gamă largă de simptome, inclusiv oboseală, tulburări cognitive (adesea denumite „ceaţă cerebrală”), dificultăţi de respiraţie şi durere.
COVID de lungă durată poate afecta aproape pe oricine, inclusiv toate grupele de vârstă şi copiii.
În mod surprinzător, rata COVID de lungă durată în cea mai defavorizată cincime din populaţia din Marea Britanie, de exemplu, (3,2%) este de două ori mai mare decât în cea mai puţin defavorizată cincime (1,5%).
Femeile sunt puţin mai susceptibile decât bărbaţii de a fi afectate.
Cercetătorii au constatat că, în timp ce unele persoane se vindecă treptat de COVID de lungă durată, la altele afecţiunea poate persista ani de zile.
Multe persoane care au dezvoltat COVID prelungit înainte de apariţia vaccinurilor sunt încă bolnave.
În cazul în care o persoană a fost vaccinată complet şi are la zi vaccinurile de rapel, riscul de COVID de lungă durată este mult mai scăzut.
Cu toate acestea, 3-5% dintre persoane încă dezvoltă SARS-CoV-2 de lungă durată după o infecţie acută cu noul coronavirus.
Numai în Regatul Unit, COVID prelungit afectează aproximativ 1,8 % din populaţie, iar 71 % dintre persoanele care suferă de această afecţiune o au de mai mult de un an.
Studiul a constatat, de asemenea, că sunt implicate o gamă largă de mecanisme biologice, inclusiv persistenţa virusului iniţial în organism, perturbarea răspunsului imunitar normal şi coagularea microscopică a sângelui, chiar şi la unele persoane care au avut doar infecţii iniţiale uşoare.
Nu există încă tratamente dovedite pentru COVID de lungă durată, iar gestionarea actuală a afecţiunii se concentrează pe modalităţi de ameliorare a simptomelor sau de asigurare a reabilitării.
Specialiştii spun că este imperios necesar să se dezvolte şi să se testeze biomarkeri (de exemplu, teste de sânge) pentru a diagnostica şi monitoriza COVID prelungit şi pentru a identifica terapii care să abordeze cauzele profunde ale bolii.
Populaţia îşi poate reduce riscul de a dezvolta COVID de lungă durată prin evitarea infecţiei (de exemplu, prin purtarea măştii în spaţiile interioare aglomerate), prin administrarea promptă de antivirale în cazul în care se îmbolnăvesc de COVID-19, prin evitarea exerciţiilor fizice intense în timpul unor astfel de infecţii şi prin asigurarea faptului că sunt la zi cu vaccinurile şi rapelurile împotriva COVID-19.
„COVID de lungă durată este o afecţiune sumbră, dar există motive pentru un optimism prudent. Diverse tratamente bazate pe mecanism sunt testate în cadrul studiilor de cercetare. Dacă se dovedesc eficiente, acestea ne-ar permite să vizăm anumite subgrupuri de persoane cu terapii de precizie”, a declarat Trisha Greenhalgh, profesor de ştiinţe ale sănătăţii de îngrijire primară la departamentul Nuffield de Ştiinţe ale Sănătăţii de Îngrijire Primară din Oxford.
Dincolo de tratamente, devine din ce în ce mai clar că în privinţa COVID de lungă durată, afecţiunea reprezintă o povară socială şi economică enormă pentru indivizi, familii şi societate, spune ea.
„În special, trebuie să găsim modalităţi mai bune de a trata şi de a sprijini ‘persoanele cu afecţiune de lungă durată’ – persoanele care nu se simt bine de doi ani sau mai mult şi ale căror vieţi au fost adesea date peste cap”, a precizat ea.
Cercetarea, intitulată „COVID de lungă durată: o actualizare clinică generală” a fost publicată miercuri în revista The Lancet.
Editor : I.B.
