(P) Vârstele și afecțiunile lor oculare. Ce putem face pentru o vedere sănătoasă din copilărie până la vârsta a treia

De la primele luni de viață până dincolo de vârsta a treia, vederea noastră evoluează constant. Ochii se dezvoltă, se maturizează și se adaptează – cu mai mult sau mai puțin succes de la o persoană la alta – la condițiile de viață și muncă. Evoluția ochiului și a funcției vizuale este determinată genetic, de factorii de mediu, de stilul de viață și de procesele fiziologice naturale care apar în fiecare etapă a vieții.

În ultimele decenii, oftalmologia a înregistrat progrese extraordinare. Chirurgia refractivă, care inițial era limitată la operații de corecție a miopiei simple la pacienții adulți, a evoluat spectaculos. Tehnologii precum PRK, FemtoLASIK, SMILE Pro, implanturile de lentile phakice intraoculare (ICL), chirurgia cataractei și implanturile de cristalin artificial trifocal au extins posibilitățile terapeutice la o gamă largă de afecțiuni și pacienți. Dacă odinioară operațiile cu laser erau menite să trateze doar pacienți tineri și clinic sănătoși, astăzi chirurgia refractivă poate trata probleme vizuale de la începutul vârstei adulte la senectute.

Pentru a afla mai multe despre afecțiunile oftalmologice cu care ne confruntăm de la o vârstă la alta, am apelat la medicul Teodor Holhoș, unul dintre cei mai experimentați chirurgi oftalmologi din România, fondator al Clinicilor Dr. Holhoș, cea mai mare rețea de oftalmologie din țară.

Recent, dr. Holhoș a primit din partea Surgical Review Corporation, una dintre cele mai prestigioase organizații internaționale dedicate evaluării și certificării excelenței în domeniul medical, titlul de Master Surgeon in Minimally Invasive Surgery, ca recunoaștere a performanțelor sale în realizarea de intervenții chirurgicale oftalmologice minim invazive, cum este de exemplu operația SMILE. Dr. Teodor Holhoș este primul medic oftalmolog din România care primește această distincție.

Copilăria timpurie (0-6 ani)

„Foarte mulți oameni cred despre copii că sunt un fel de adulți mai mici”, spune dr. Teodor Holhoș. „Nu este deloc adevărat. Da, la naștere ochiul este complet format, adică are toate componentele, dar funcțional este departe de un ochi adult. Legăturile dintre retină și creier se formează progresiv în primii ani de viață. La copii, anatomia ochiului se află în evoluție, ochiul se dezvoltă constant până spre vârsta de 18-20 de ani. De aceea la copii nici nu se fac operații de corecție a dioptriilor.”

Cel mai frecvent, copiii de vârste mici pot suferi de strabism, ambliopie („ochi leneș”, în care unul dintre ochi nu vede la fel de bine ca celălalt), anisometropie (diferență de dioptrii între ochi), sau miopie precoce.

În general, problema cea mai des întâlnită este miopia. Ca măsură de prevenție, se recomandă screeningul oftalmologic, începând de la vârsta de 6 luni. „E foarte important să facem măcar un control oftalmologic la copilul de vârstă mică, înainte de vârsta de 3 ani, ca să putem depista o eventuală ambliopie”, spune dr. Holhoș. „Sunt părinți care nu își dau seama că e o problemă. Aparent, copilul vede bine, pentru că celălalt ochi compensează defectul, și atunci pot să ajungă la medic atunci când e prea târziu ca să mai putem corecta ambliopia. Dacă nu este tratată, după vârsta de 7-10 ani defectul de vedere devine permanent. Noi îi încurajăm pe toți părinții să vină la medic, mai ales că tratamentul este foarte simplu și complet nedureros, copilul trebuie să poarte niște ochelari speciali, ocluzor, sau să facă anumite exerciții.”

O altă măsură de prevenție care vizează sănătatea ochilor este timpul petrecut în aer liber, pentru ca ochiul copilului să se obișnuiască să acomodeze la diferite distanțe. Joaca afară, în aer liber, are o mulțime de beneficii pentru sănătatea copilului – inclusiv faptul că astfel copilul este ținut departe de ecrane, a căror utilizare poate favoriza apariția miopiei.

Copilăria și preadolescența (7-14 ani)

În această perioadă apare impactul sedentarismului, al lipsei luminii naturale și al utilizării excesive a ecranelor, care cresc riscul apariției miopiei. Această afecțiune debutează, în cele mai multe cazuri, aproximativ în jurul vârstei de 10 ani.

„La această vârstă apare de regulă miopia, care uneori avansează destul de repede”, spune dr. Holhoș. „Există și cazuri de hipermetropie (dioptrii cu plus), dar majoritatea tind să se rezolve de la sine, pentru că ochiul începe un proces de alungire. La vârstele mici, ochiul copilului este în mod normal ușor hipermetropic, adică un pic mai scurt pe axa retină – pupilă. Cam la vârsta școlară, ochiul se alungește ușor și atunci defectul dispare.”

Pentru copiii cu miopie, tratamentul este portul ochelarilor, sau, mult mai rar, lentilele de contact, scopul fiind încetinirea progresiei dioptriilor. „Copiii care nu stau afară, la aer, măcar o oră-două, cei care citesc mult timp de la distanță mică, cei care se uită mult la ecrane au un risc mai mare de a dezvolta miopie. Noi recomandăm cât mai mult timp petrecut în aer liber, departe de ecrane. Nu există «prea mult» când vorbim de joacă în aer liber. Copiii cu miopie trebuie să vină anual la control oftalmologic, chiar la 6 luni dacă miopia avansează repede.”

Adolescența și tinerețea (15-25 de ani)

Vârsta adultă, începând aproximativ de la 18 ani, este perioada în care majoritatea problemelor refractive (miopie, astigmatism, hipermetropie etc.) se stabilizează. Rar, miopia poate continua să progreseze și după vârsta de 22-23 de ani.

De obicei însă, defectul de vedere se stabilizează, iar pacientul devine eligibil pentru o operație cu laser de corecție a dioptriilor. Chirurgia laser oferă rezultate excelente și cu riscuri minime. Comparativ cu ochelarii, operația rezolvă pe termen lung defectul de vedere, astfel că pacientul nu mai are nevoie de ochelari până cel puțin spre vârsta de 40 de ani.

Pacientul care poate fi operat trebuie să îndeplinească niște condiții esențiale: dioptrii stabile timp de minimum 12 luni înainte de operație, o cornee sănătoasă și cu o grosime suficientă. Contraindicații pentru operație sunt unele boli cum sunt keratoconus, glaucom, infecții sau inflamații ale corneei.

„Sunt mai multe tehnici sau proceduri chirurgicale, fiecare potrivită pentru un anumit tip de pacient. Noi facem recomandarea, dar alegerea o facem întotdeauna împreună cu pacientul”, spune dr. Holhoș. „De exemplu, putem recomanda operația PRK pentru pacienții cu cornee subțire, sau SMILE Pro pentru miopie medie și mare, astigmatism, astigmatism miopic sau hipermetropie mică și medie. Facem și clasicele operații FemtoLASIK, dar SMILE Pro are mult mai multe avantaje: este minim invazivă, iar pacientul se recuperează mai repede și fără dureri.”

Vârsta adultă (25-40 de ani)

În această etapă, pacienții pot opta oricând pentru o intervenție de corecție a dioptriilor, cu condiția să nu aibă contraindicații. Încep însă să apară, mai ales către finalul acestei etape, primele simptome ale unor afecțiuni asociate cu vârsta, precum presbiopia.

„Intervențiile de chirurgie refractivă nu sunt recomandate acelor pacienți care au anumite afecțiuni co-ocurente, cum ar fi keratoconusul, infecții corneene active ori cicatrici pe cornee”, spune dr. Holhoș.

După 40 de ani, cristalinul își pierde treptat elasticitatea, iar ochiul nu mai poate focaliza decât la distanțe intermediare, nu de aproape sau la distanță. Această afecțiune comună, numită presbiopie, se poate corecta cu ajutorul unei intervenții chirurgicale (Presbyond), ori cu ajutorul unor implanturi de lentile intraoculare (IOL). Altfel, singura soluție sunt ochelarii (două perechi sau una singură, dar cu lentile progresive).

Vârsta mijlocie (40-60 de ani)

Aceasta este etapa în care devine evidentă diminuarea capacității de acomodare a cristalinului, care face dificil cititul.

Mai poate apărea cataracta, afecțiune ce constă în opacifierea cristalinului și care, netratată la timp, poate duce la pierderea vederii. De asemenea, crește riscul unor afecțiuni grave precum glaucomul (tensiune intraoculară crescută) sau degenerescența maculară legată de vârstă, care pot fi însă ținute sub control dacă sunt depistate la timp.

Totodată, aceasta este o perioadă în care bolile sistemice precum diabetul sau bolile cardiovasculare, mai ales hipertensiunea arterială, trebuie monitorizate strict, deoarece pot afecta la rândul lor vederea, în special retina.

„Diabetul este la originea retinopatiei diabetice, o afecțiune foarte serioasă, cu potențial de pierdere a vederii”, explică dr. Teodor Holhoș. „Toți pacienții cu diabet sever ar trebui să facă regulat controale oftalmologice.”

În această etapă, pacienții cu presbiopie ori cataractă pot opta pentru o operație de înlocuire a cristalinului natural cu unul artificial. Acesta poate fi monofocal (care corectează doar vederea la o singură distanță – aproape sau departe –, deci pacientul va avea nevoie să poarte ochelari) sau trifocal, pentru vedere la toate distanțele. Această intervenție are avantajul de a elimina definitiv, odată cu riscul de cataractă, și nevoia de a purta ochelari, cel puțin în cazul cristalinelor trifocale.

Vârsta a treia (60-75 de ani)

În jurul vârstei de 60 de ani, majoritatea oamenilor dezvoltă o formă mai ușoară sau mai severă de cataractă, din cauza deteriorării proteinelor din cristalin. Acesta este un proces biologic inevitabil, care survine odată cu vârsta.

Se accentuează, de asemenea, riscul instalării degenerescenței maculare și al altor afecțiuni ale retinei - detașări de retină, membrane epiretiniene etc.

La această vârstă predomină, ca tip de intervenție, chirurgia cataractei.

Vârsta înaintată (peste 75 de ani)

În această etapă, majoritatea problemelor sunt legate de gradul de afectare a retinei și/sau a nervului optic. Dacă acestea sunt afectate, nicio corecție optică nu poate restabili complet vederea.

Editor : A.D.V.