Economia României a intrat tehnic în recesiune, după două trimestre consecutive de scădere a Produsului Intern Brut (PIB), potrivit datelor publicate vineri de Institutul Național de Statistică (INS), iar marea întrebare este dacă acest semnal statistic va rămâne unul temporar sau se va transforma într-o recesiune resimțită efectiv de populație și de economie. „Recesiunea tehnică este un semnal statistic. Recesiunea propriu-zisă este ceea ce simt oamenii în buzunare”, a explicat Iulian Stănescu, cercetător în sociologie în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) al Academiei Române, într-o analiză pentru Digi24.ro.
Datele INS arată că PIB-ul României a fost, în trimestrul IV 2025, mai mic cu 1,9% în termeni reali față de trimestrul III 2025, după o scădere de 0,2% în trimestrul anterior, ceea ce confirmă intrarea economiei în recesiune tehnică.
Recesiune tehnică versus recesiune propriu-zisă
Recesiunea tehnică este „ceva strict statistic”, spune sociologul, deoarece indică doar o scădere a activității economice măsurată prin PIB pe o perioadă scurtă. Diferența fundamentală apare atunci când declinul economic devine vizibil în viața de zi cu zi.
O recesiune propriu-zisă înseamnă o perioadă mai lungă și mai vizibilă de declin economic, în care, pe lângă scăderea PIB-ului, pot apărea creșterea șomajului, inflație ridicată, inclusiv la nivel de două cifre, scăderea veniturilor populației în termeni reali, reducerea investițiilor publice și private și diminuarea consumului.
„Este diferența dintre un semnal statistic și ceea ce populația și economia resimt într-un mod mai amplu, mai vizibil. Recesiunea propriu-zisă este ceea ce simt oamenii în balanța contului de card de debit, la finalul lunii”, a explicat acesta.
CITEȘTE ȘI: ANALIZĂ România a intrat în recesiune tehnică. Adrian Codirlașu: „Economia nu merge bine. Va fi greu de ieșit din această situație”
Când poate apărea o recesiune tehnică fără o criză economică
Potrivit cercetătorului, o recesiune tehnică poate apărea și ca urmare a unor factori conjuncturali.
De exemplu, un an agricol slab sau seceta pot produce scăderi temporare ale PIB-ului într-un trimestru sau două, fără ca economia să intre într-un declin amplu.
„Dacă ne uităm la PIB-ul pe întregul an, el poate fi în continuare pe plus, ceea ce înseamnă mai degrabă stagnare economică decât o recesiune severă”, a explicat acesta.
În astfel de situații, PIB-ul anual poate rămâne pe creștere, chiar dacă modestă, de tipul 0,5%, 1% sau 2%, iar veniturile populației pot continua să crească în termeni reali.
De ce autoritățile vorbesc despre „recesiune tehnică”
Iulian Stănescu a explicat pentru Digi24.ro și de ce oficialii folosesc frecvent termenul de recesiune tehnică în comunicarea publică: „Se încearcă menținerea încrederii mediului de afaceri și a consumatorilor, pentru că o reducere simultană a investițiilor și a consumului poate accelera declinul economic”.
În cazul României, acesta spune că principala întrebare este dacă recesiunea tehnică se va transforma într-o recesiune propriu-zisă sau dacă economia se află deja într-o astfel de fază, în timp ce datele statistice confirmă abia acum contracția.
El indică doi indicatori relevanți pentru anul 2025: inflația s-a situat aproape de două cifre, în jur de 10%, iar câștigul salarial mediu net a scăzut în termeni reali cu 4,5%, potrivit datelor INS.
Deși procentul poate părea redus, acesta a subliniat că o asemenea scădere nu a mai fost înregistrată în România în ultimii aproximativ 27 de ani: „Trebuie să mergem până în 1997 pentru a găsi un an în care câștigul salarial mediu net în termeni reali a scăzut mai mult”.
Nici în 2022, când au fost liberalizate prețurile la energie, nici în perioada recesiunii 2010-2012 și nici în anul 1999 nu s-a consemnat un declin similar.
Cauzele recesiunii: consumul și factorul demografic
Iulian Stănescu, cercetător în sociologie în cadrul Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) al Academiei Române, arată că scăderea consumului este principalul factor determinant în reducerea PIB și în apariția recesiunii tehnice.
Consumul este puternic legat de numărul populației și de puterea de cumpărare a acesteia.
România se confruntă cu o scădere și o îmbătrânire a populației, fenomen care, pe termen lung, reduce contribuția factorului muncă la formarea PIB.
Deși imigrația a compensat parțial scăderea numărului de locuitori, nivelul de consum al imigranților este mai redus decât cel al populației rezidente.
„Dacă lucrurile nu se schimbă fundamental pe zona de productivitate și nivel tehnologic, factorul demografic ne va împinge spre o creștere economică zero sau chiar negativă”, avertizează cercetătorul.
Modelul economic și acumularea dezechilibrelor
Un alt element evidențiat de acesta este modelul economic adoptat în ultimul deceniu, accentuat după 2019-2020, bazat pe intrări masive de bani în economie prin împrumuturi publice și private și prin fonduri europene.
Datoria publică a crescut în acest interval de la aproximativ 37% din PIB la circa 60%.
Potrivit explicațiilor oferite pentru Digi24.ro, o mare parte a acestor resurse a fost direcționată către sectoare care nu generează exporturi sau creștere de productivitate, așa-numitele „non-tradables”, precum infrastructura, lucrările publice sau alte investiții locale.
„Acest tip de investiții creează un dezechilibru între banii existenți în economie și ceea ce produce economia”, explică sociologul.
Continuarea unor deficite anuale ridicate, de 6-9%, ar putea conduce la creșterea nesustenabilă a datoriei și la costuri de finanțare tot mai mari, existând riscul unor evoluții similare crizei datoriilor din Grecia din perioada 2012-2015.
Totodată, Iulian Stănescu arată că, în ultimul deceniu, mai ales după 2020, au existat dezinvestiții sau investiții insuficiente în energie și în sectoarele productive.
Consecința a fost creșterea prețurilor la energie la niveluri ridicate în regiune și intrarea în declin a unor domenii precum industria și producția agroalimentară, evoluții reflectate inclusiv în scăderea producției industriale.
În acest context, evoluția economiei va depinde de dinamica veniturilor, a investițiilor productive și a consumului, acestea urmând să arate dacă recesiunea tehnică rămâne un episod statistic sau se transformă într-un declin economic resimțit pe scară largă.
