Rusia spune că nu atacă civili în Ucraina. Întinsă într-un pat de spital în orașul Zaporijia din sudul Ucrainei, Natalia Nikolaivna este dovada că rușii fac exact opusul, relatează BBC.
Încă de la începutul lunii din martie, ONU a spus că atacurile rusești asupra țintelor civile din Ucraina ar putea constitui o crimă de război. De atunci, au existat numeroase atacuri documentate în care civili au murit – multe dintre ele ca urmare a bombardării nediscriminatorii a zonelor civile.
Dar ceea ce s-a întâmplat cu Natalia, în vârstă de 45 de ani, a fost deliberat și fără justificare. Este un miracol că este încă în viață. Strângând mâna fiului ei, Nikolai, Natalia a povestit pentru BBC ce s-a întâmplat în orașul ei natal, Polohî, în ziua în care au sosit trupele rusești.
„Am ieșit din casă, eram îngrijorată pentru mama mea, așa că m-am dus să o văd. Locuia pe strada vecină”, a spus Natalia.
Ea a povestit că militarii ruși de la primul punct de control pe lângă care a trecut i-au permis să meargă mai departe.
„Am mers apoi spre casa mamei, cu mâinile ridicate, spunând că mi s-a spus deja că pot trece. Dar soldatul a tras o rafală de mitralieră, lovindu-mă în picioare, peste tot de la brâu în jos”, spune ea.
Natalia nu a văzut chipul soldatului rus care a împușcat-o și nici nu i-a auzit vocea.
„Nu a spus niciun cuvânt. Stăteau lângă un tanc cu litera Z pe el. Toți purtau măști sau cagule”, a povestit ea.
Natalia a fost evacuată de vecini și de familia ei și dusă la spitalul din Zaporijia. Medici i-au spus că a scăpat de moarte „la milimetru”.
„Doctorii nu vor să-mi spună câte gloanțe erau în mine. Am fost împușcată de la brâu în jos”, a spus ea, arătând o rană de glonț în stomac. „Există una aici, și aici, și aici. Totul este deteriorat, și părțile mele intime”, a continuat Natalia.
Piciorul drept al Nataliei este rupt, ținut de un cadru metalic. Genunchiul ei este complet spulberat și nu va mai merge niciodată ca înainte.
Polohî, orășelul acum ocupat în care Natalia a fost împușcată, se află pe drumul spre orașul asediat Mairupol. Este la doar câțiva kilometri sud de Orihiv, un mic sat de fermieri.
Orihiv este ultimul sat deținut de ucraineni înainte de linia frontului. În ultimele zile și săptămâni a fost atacat cu obuze rusești. Mulți oameni, în special cei cu familii tinere, au plecat în Zaporijia, unde se simt mai în siguranță, sau în alte orașe, spre vest.
Dar mulți oameni în vârstă, medici și membri ai apărării civile au rămas. Printre aceștia este și Lidia Vasilivna, care are o mică fermă la marginea localității. Noaptea doarme în pivnița în care înainte își ținea cartofii și murăturile.
„Mă ascund aici în acest buncăr pentru că ne bombardează și atacă din toate părțile. Îi urăsc, îi urăsc... Trăiam în pace și eram fericiți”, spune ea.
Editor : M.B.
