„Prietenii mei sunt toți ca mine. Cu toții cunoaștem pe cineva care a fost ucis în timpul protestelor.” Pentru Parisa, o tânără de 29 de ani din Teheran, represiunea forțelor de securitate din Iran, de la începutul acestei luni, a fost diferită de orice altceva a cunoscut până acum. „În timpul protestelor anterioare, nu cunoșteam personal nici măcar o singură persoană care să fi fost ucisă”, a spus ea. O organizație pentru drepturile omului a raportat că numărul celor decedați a depășit 6.000, de când protestele împotriva înrăutățirii condițiilor economice au izbucnit în capitală, pe 28 decembrie, și s-au transformat într-una dintre cele mai sângeroase perioade de tulburări antiguvernamentale din istoria Republicii Islamice, anunță BBC.
Atenție! Urmează informații care vă pot afecta emoțional!
Parisa a spus că o femeie de 26 de ani pe care o cunoștea a fost ucisă de „o ploaie de gloanțe pe stradă” atunci când protestele s-au intensificat în toată țara joi, 8 ianuarie, și vineri, 9 ianuarie, iar autoritățile au răspuns cu o forță letală pentru a le înăbuși. Ea însăși a participat joi la protestele din nordul Teheranului, despre care a insistat că au fost pașnice.
„Nimeni nu a fost violent și nimeni nu s-a ciocnit cu forțele de securitate. Dar vineri seara au deschis totuși focul asupra mulțimii”, a spus ea. „Mirosul de praf de pușcă și de gloanțe au umplut cartierele în care aveau loc ciocnirile.”
Mehdi, în vârstă de 24 de ani, tot din Teheran, a confirmat evaluarea Parisei privind amploarea protestelor și violențelor: „Nu am văzut niciodată ceva care să se apropie măcar de acest nivel de participare și de astfel de ucideri și de violențe din partea forțelor de securitate”, a spus el. „În ciuda uciderilor de joi (n.r. 8 ianuarie) și a amenințărilor cu noi ucideri vineri, oamenii au ieșit în stradă, pentru că mulți dintre ei nu mai puteau suporta și nu mai aveau nimic de pierdut”, a adăugat el.
Mehdi a descris cum a asistat la multiple ucideri ale protestatarilor de la distanță mică de către forțele de securitate: „Am văzut un tânăr ucis chiar în fața ochilor mei cu două gloanțe reale”, a spus el. „Motocicliștii au împușcat un tânăr în față cu o pușcă. El a căzut pe loc și nu s-a mai ridicat.”
ONG: peste 6.000 de morți
Agenția de știri pentru activiștii pentru drepturile omului (Hrana), cu sediul în SUA, afirmă că a confirmat până în prezent uciderea a cel puțin 6.159 de persoane de la începutul tulburărilor, dintre care 5.804 protestatari, 92 de copii și 214 persoane afiliate guvernului. De asemenea, investighează alte 17.000 de decese raportate.
Skylar Thompson, de la Hrana, a declarat pentru BBC că numărul confirmat al morților va crește probabil: „Ne angajăm să ne asigurăm că fiecare informație verificată pe care o raportăm este însoțită de un nume și o locație”, a adăugat ea.
Un alt grup, Iran Human Rights (IHR), cu sediul în Norvegia, a avertizat că numărul final al victimelor ar putea depăși 25.000. Autoritățile iraniene au declarat săptămâna trecută că peste 3.100 de persoane au fost ucise, dar că majoritatea erau membri ai forțelor de securitate sau trecători atacați de „revoluționari”.
O femeie iraniană care a participat la proteste a declarat pentru BBC Newsnight că a văzut „oameni la pământ” și copii uciși în timpul represiunii.
Parnia, în vârstă de 25 de ani, care locuiește la Londra, a spus că s-a aflat „în prima linie” alături de „sute” de protestatari, pe măsură ce demonstrațiile au luat amploare în centrul orașului Isfahan, unde se afla în vizită la familia sa, la începutul acestei luni.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
„Am văzut oameni la pământ. Am văzut sânge”, a spus ea, descriind încercarea sa de a găsi refugiu în mijlocul norilor de gaze lacrimogene. După ce a intrat într-un hol, a spus că „a văzut atât de mulți oameni răniți de gloanțe”. „Puteai vedea copii care erau pe stradă și au fost uciși. Copii de șapte ani, de opt ani.”
Sahar, o tânără de 27 de ani din capitală, a spus că, personal, cunoștea șapte persoane care au fost ucise. Ea a descris modul în care reacția forțelor de securitate la tulburări s-a intensificat rapid, pe 8 ianuarie. În timpul unei proteste din acea seară, Sahar și prietenii ei au căutat refugiu într-o casă din apropiere după ce au fost lansate gaze lacrimogene.
„Prietenul meu a scos capul pe fereastră pentru a vedea ce se întâmplă și l-au împușcat în gât”, a spus ea. Un alt prieten a fost rănit de alice și a sângerat până la moarte după ce a evitat să meargă la spital de teamă să nu fie reținut, potrivit lui Sahar.
Sahar a spus că un al treilea prieten a murit în timp ce era reținut de Garda Revoluției Islamice (IRGC).
„Ei (n.r. ofițerii) i-au spus familiei sale să vină la biroul de informații al IRGC. După câteva zile, au sunat și au spus: «Veniți să ridicați cadavrul»”.
Pe 9 ianuarie, a spus Sahar, personalul de securitate în uniformă a tras cu muniție reală în mod deschis și „fără milă”. „Îndreptau lasere către oameni, iar localnicii ne deschideau ușile garajelor pentru a ne ascunde”, a spus ea.
Întreruperea comunicațiilor a agravat trauma
„În acest moment nu avem nicio veste”, a spus Sahar. „Fără Internet sau linii telefonice, nu aveam nicio idee despre ce se întâmplă cu nimeni. Abia reușeam să primim apeluri pentru a afla fragmente de știri.”
Parham, în vârstă de 27 de ani, a descris utilizarea pe scară largă a armelor cu alice de către forțele de securitate din Teheran, care ținteau în special fețele și ochii protestatarilor. Unul dintre prietenii săi, Sina, în vârstă de 23 de ani, a fost împușcat în frunte și în ochi pe 9 ianuarie.
„L-am dus la spital, dar medicul ne-a dat doar o rețetă și ne-a spus să plecăm cât mai repede posibil”, a spus Parham. La un spital oftalmologic, a adăugat el, protestatarii răniți soseau în mod constant.
La fiecare 10 minute, aduceau pe cineva care fusese lovit de un glonț cu alice
O angajată a cafenelei spitalului a spus că a văzut „70 de persoane cu leziuni la ochi venind într-un singur schimb”, potrivit lui Parham.
Sina, care încă mai are alice înfipte în spatele unui ochi și în frunte, a spus că le era teamă să fie arestați la primul spital din cauza necesității de a-și da numerele de identificare, așa că s-au dus la un spital oftalmologic privat.
El a spus că a fost „norocos” în comparație cu ceilalți pe care i-a văzut la spitalul oftalmologic, care aveau „alice pe toată fața și în ambii ochi”.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Protestatarii și activiștii au descris, de asemenea, o tendință a autorităților de a refuza predarea cadavrelor celor uciși familiilor lor.
Mehdi a spus că vărul prietenului său a fost ucis și că familia a fost informată de către oficiali că trebuie să plătească o sumă mare de bani pentru a primi cadavrul sau să accepte ca acesta să fie înregistrat ca membru al forțelor de securitate.
Au spus: «Fie plătiți 1 miliard de tomani (n.r. peste 7.000 de dolari) pentru ca noi să predăm cadavrul familiei, fie trebuie să spuneți că era membru al Basij și a fost martirizat pentru securitatea publică și împotriva revoltelor»
Navid, un bărbat de 38 de ani din Isfahan, a spus, de asemenea, că doi prieteni apropiați ai căror rude au fost ucise au primit un astfel de ultimatum.
„Ei spun că trebuie să plătiți echivalentul a câteva mii de dolari sau să ne lăsați să le eliberăm un card Basij, astfel încât să fie considerați morți ai forțelor de securitate”, a citat el din spusele prietenilor săi.
Grupurile pentru drepturile omului au avertizat că această practică a servit atât pentru a pedepsi familiile protestatarilor, cât și pentru a ascunde numărul real al morților.
Editor : C.A.
