„Silencio!”, strigă salvatorii, întorcându-se spre șosea cu pumnii ridicați în aer, făcând semn tuturor să păstreze tăcerea. Vehiculele de pe șosea își încetează circulația. Oamenii încetează să mai vorbească. Excavatoarele se opresc. Un salvator își apropie urechea de o gaură pe care tocmai au reușit să o facă într-o placă de beton. Un altul luminează cu lanterna în interiorul acesteia. Ei ascultă cu atenție, încercând să surprindă eventualele strigăte ale supraviețuitorilor de sub dărâmăturile unei clădiri de 12 etaje care se afla lângă o stradă aglomerată din orașul de coastă La Guaira, relatează BBC.
Este una dintre zonele cele mai grav afectate de cele două cutremure care au lovit Venezuela miercurea trecută și au provocat moartea a cel puțin 1.700 de persoane.
Președinta interimară Delcy Rodriguez a calificat cutremurele drept „cea mai brutală catastrofă naturală” din istoria Venezuelei.
Aflat lângă clădirea prăbușită, Miguel Oscar Nunez își ține respirația, strâns alături de alte familii care aveau persoane dragi în clădire. Singurul copil al lui Miguel – fiul său Angel, în vârstă de 34 de ani – locuia în clădire.
Trec câteva clipe de așteptare, dar salvatorii nu aud nimic. Tăcerea se termină și lucrările reîncep.
„Fiul meu, la fel ca sute de alții, este prins sub dărâmături. Dar avem nevoie urgentă de mai mult sprijin din partea autorităților pentru a-i scoate de acolo. E posibil ca cutremurul să nu-l fi ucis, dar vă puteți imagina ce s-ar întâmpla dacă ar muri din cauza neglijenței autorităților?”, a afirmat Miguel Oscar, cu furia citindu-se pe chipul său.
În aceeași clădire locuia și Kevin Montilla. El era plecat la serviciu, dar soția sa, Luzmary, și fiica sa de 16 ani, Jhoerliyzmar, se aflau acasă când a avut loc seismul.
„Operațiunea de salvare a început foarte târziu și s-a desfășurat lent. La început, doar locuitorii comunității au venit să ajute. Poliția a venit doar să verifice situația, dar nu a oferit ajutor. Reacția guvernului a fost frustrantă și ineficientă”, a spus bărbatul în vârstă de 34 de ani.
Când BBC a vizitat locul accidentului, echipele de salvare din Venezuela și Columbia desfășurau operațiuni de salvare. La fața locului se aflau, de asemenea, două excavatoare, precum și o macara care ridica plăci de beton.
Însă familiile care așteptau pe marginea drumului au spus că s-au irosit zile prețioase înainte ca această acțiune să înceapă.
„Nu mi-am pierdut speranța, dar mă simt distrus. Legea naturii spune că un tată ar trebui să moară înaintea fiului său. Imaginează-ți cum ar fi dacă fiul tău ar muri brusc”, a declarat Miguel.
Clădirea era una dintre numeroasele care alcătuiau un complex aflat în proprietatea statului. Acest factor, precum și amplasarea proeminentă a clădirii, este probabil ceea ce a atras atenția echipelor de salvare asupra acesteia. Pentru că există zone din statul La Guaira în care echipele de căutare nu au ajuns încă.
Deilisbeth Herreira se afla la un spital din orașul La Guaira, unde parcurgea lista celor răniți și a celor decedați. Își caută fiicele – Greydelys, în vârstă de 12 ani, și Graybelys, în vârstă de 13 ani.
Deilisbeth, care este părinte singur, era la serviciu când a avut loc cutremurul. Ea crede că este probabil ca fetele să fi fost acasă, dar le caută peste tot, pentru orice eventualitate, în cazul în care ar fi fost afară și ar fi supraviețuit.
„Nu am ajutor de la nimeni. Nu s-au trimis nici utilaje, nici echipe de salvare să sape printre dărâmături. E ca și cum ai fi fost lăsat pe cont propriu să-ți găsești persoanele dragi”, a spus ea, cu lacrimile curgându-i pe obraji.
„Fiicele mele erau fete liniștite și silitoare. Vreau doar să le am înapoi, cu orice preț”, a adăugat ea.
Locuitorii au spus că se simt dezamăgiți de stat, conform sursei citate. Pe un drum care urmează linia țărmului, două blocuri de apartamente înalte – care fac parte din complexul Bello Horizonte – s-au prăbușit, transformându-se într-un morman de dărâmături. BBC a văzut familii și voluntari, purtând măști și mănuși de cauciuc, încercând să sape printre dărâmături cu lopeți și rangă.
„Mirosul de aici este îngrozitor. Dar continui să încerc, pentru că îl caut pe unchiul meu. Nu putem sta cu mâinile în sân când există posibilitatea ca sub dărâmături să mai fie oameni în viață”, a spus William Rodrigues. „Ajutorul a sosit foarte târziu în majoritatea locurilor, iar în unele încă nu a ajuns”.
Deși poliția era prezentă în apropierea complexului, nu a intervenit și nici nu a participat la operațiunile de salvare.
Juan Avendo, în vârstă de șaizeci de ani – care locuiește vizavi de Bello Horizonte – și a cărui casă a fost, de asemenea, distrusă, a declarat: „Auzeam țipetele și strigătele oamenilor prinși sub dărâmături. Așa că am încercat să-i ajutăm noi înșine, cu mâinile goale, scormonind printre resturi cu unghiile”.
El și nepotul său, Enyer Musics, au povestit cum au reușit să salveze o femeie, scoțând-o în viață.
„Am auzit-o țipând în timpul nopții. Dar era întuneric și nu am putut face nimic. Așa că, a doua zi dimineață, ne-am dus să încercăm să o găsim. Mai întâi am reușit să-i dăm o sticlă cu apă. Apoi ne-am străduit să o scoatem de acolo”, a povestit el.
Prima echipă oficială de salvare – pompierii venezueleni – a sosit vineri, la aproape două zile după producerea cutremurului. Au intervenit, de asemenea, echipe din El Salvador și din SUA. Au mai fost găsiți câțiva supraviețuitori, iar duminică operațiunea a fost suspendată.
Juan estimează că probabil sute de persoane se află moarte sub dărâmături.
Citește și:
De ce s-au prăbușit așa de multe clădiri în timpul cutremurelor din Venezuela și cum a rezistat Chile unor seisme mult mai puternice
„O sursă de speranță pentru Venezuela”. Povestea unui copil găsit viu după trei zile sub dărâmături
Editor : A.M.G.
