Galerie Foto Seiful Apocalipsei, ultima soluție pentru a salva Planeta de la foamete. Și România păstrează în el peste 250 de „comori”

Data actualizării: Data publicării:
intrarea luminata in seiful apocalispei
Aspectul de portal către altă lume i-a adus celebritate construcției din îndepărtatul arhipelag Svalbard. Foto: Profimedia

La jumătatea distanței dintre Norvegia și Polul Nord, în pustiul înghețat al arhipelagului Svalbard, îngropată în condițiile ideale pe care le oferă permafrostul, se află cea mai mare bancă de semințe din lume, puse la păstrare în caz de război, pandemie sau alte calamități. Nu este singura bancă de semințe din lume, este mai degrabă un back-up, banca băncilor, unde sunt depozitate eșantioane de semințe din întreaga lume, o ultimă barieră în fața unei eventuale catastrofe ireversibile. Zilele acestea, Seiful Apocalipsei (Doomsday Vault) s-a îmbogățit cu noi eșantioane de semințe de pe mai multe continente, ocazie pentru unele țări - Irak și Uruguay - să participe în premieră la acest proiect global. România este contributoare la banca de date vegetală, cu peste 900 de eșantioane trimise de Banca de resurse Genetice Vegetale „Mihai Cristea” din Suceava.

Seiful global pentru semințe din arhipelagul Svalbard, construit în permafrostul de pe insula Spitsbergen, este deschis doar de trei ori pe an, pentru a limita expunerea semințelor din depozite la mediul exterior.

Înființat în 2008, seiful acționează ca o ultimă soluție pentru băncile naționale și regionale de gene și a jucat un rol esențial între 2015 și 2019 în reconstruirea loturilor de semințe deteriorate în timpul războiului din Siria.

Băncile de gene pentru semințe sunt instituții care conservă și studiază diversitatea culturilor. Acestea permit cercetătorilor să dezvolte soiuri care sunt rezistente la dăunători, boli și alte adversități. Pe măsură ce ne adaptăm și ne pregătim pentru impacturile cunoscute și necunoscute ale schimbărilor climatice, băncile de gene sunt cheia supraviețuirii agriculturii.

Copii ale colecțiilor complete de semințe sunt stocate în bănci de gene departe de colecția principală de semințe. La ele pot apela cercetătorii și fermierii în cazul în care colecția originală este distrusă sau deteriorată. Culturile pot fi apoi regenerate cu ajutorul acestor semințe „de rezervă”.

Aspectul de portal către altă lume i-a adus celebritate construcției din îndepărtatul arhipelag Svalbard. Foto: Profimedia
Aspectul de portal către altă lume i-a adus celebritate construcției din îndepărtatul arhipelag Svalbard. Foto: Profimedia

Cu ocazia ultimei depuneri care a avut loc în această săptămână, au fost adăugate peste 45.000 de mostre de semințe de la 13 bănci de gene din Asia, Australia, Europa și America Latină, ridicând pentru prima dată numărul total de eșantioane la peste 1,2 milioane, potrivit Ministerului Agriculturii și Alimentației din Norvegia, citat de Euronews.

Irak și Uruguay contribuie pentru prima oară la banca din Svalbard, cu 418 mostre de semințe de specii sălbatice și cultivate, inclusiv grâu și orez (Irak), respectiv 1.892 de semințe de grâu și orz (Uruguay).

„Participarea țărilor la misiunea Seed Vault este vitală pentru asigurarea vieții pe care o reprezintă diversitatea genetică”, a declarat Stefan Schmitz, director executiv al Crop Trust, care administrează seiful alături de Norvegia.

Coreea de Sud și Mexic au fost, de asemenea, printre națiunile care au făcut depozite miercuri.

În lume se obișnuia să se cultive peste 6.000 de plante diferite, dar experții ONU spun că acum obținem aproximativ 40% din calorii din trei culturi principale - porumb, grâu și orez - ceea ce face ca proviziile de alimente să fie vulnerabile dacă schimbările climatice fac ca recoltele să fie distruse.

La începutul acestui an, băncile de gene din Sudan, Uganda, Noua Zeelandă, Germania și Liban au depus semințe, inclusiv mei, sorg și grâu, ca rezervă pentru propriile colecții.

„Seiful funcționează ca o asigurare pentru aprovizionarea cu alimente actuale și viitoare și pentru securitatea alimentară locală”, a declarat ministrul norvegian pentru dezvoltare internațională, Anne Beathe Tvinnereim.

Același proces ar fi putut fi posibil pentru banca națională de semințe a Ucrainei, care a fost pusă în pericol de bombardamentele rusești la începutul acestui an, dacă s-ar fi luat o decizie la timp.

România contribuie la Seiful Apocalipsei

România se numără printre țările care participă la proiectul global de prezervare a fondului genetic vegetal. Potrivit site-ului Svalbard Global Seed Vault, Banca de resurse Genetice Vegetale „Mihai Cristea” din Suceava este unul dintre cei 91 de depozitari, care contribuie cu 877 de eșantioane de semințe la Seiful Apocalipsei.

Interesant este că nu toate eșantioanele trimise de institutul din Suceava provin din România, ci doar au fost depozitate la noi și de la noi transferate mai departe. Astfel, printre probele trimise de la Suceava în arhipelagul Svalbard se regăsesc eșantioane de semințe din Afganistan, Albania, Cipru, Germania, Franța, Polonia și altele.

Dacă ne referim doar la speciile vegetale românești, ele sunt în număr de 252, potrivit sursei menționate. Printre ele se află grâu, fasole, orz, ovăz, mazăre, secară, ardei, mărar, castravete, dovleac, in, salată, busuioc, mac, pătrunjel, cimbru, muștar, roșii, porumb.

În România, banca de gene de la Suceava găzduiește un patrimoniu format din 428 de specii de plante, reprezentând mai mult de 18.000 de varietăți diferite (forme sălbatice, populații locale, material de ameliorare etc.), păstrate ca sămânță (peste 17.500 varietăți), plante vii în câmpul experimental (310 genotipuri de cartof, usturoi și ceapă) și ca plantule „in vitro”, în condiții de creștere lentă (110 genotipuri locale de cartof).

Aproximativ jumătate din materialul conservat este autohton, colectat din 1.549 de localități din toate județele țării, potrivit datelor institutului din Suceava.

Seiful Apocalipsei, răcit la -18°C

Preparing for the Apocalypse: Svalbard Global Seed Vault
Seiful Apocalipsei este săpat 100 de metri în interiorul muntelui, sub un strat de rocă de până la 60 de metri grosime. Foto: Profimedia

Poarta de intrare în Seiful Apocalipsei a devenit un monument emblematic, la fel ca hotelul Burj al Arab sau clădirea Operei din Sydney, datorită aspectului său de portal către o altă lume: o structură înaltă și îngustă din beton, cu unghiuri perfect drepte, care contrastează puternic cu relieful neregulat dimprejur, indiferent dacă este acoperit de zăpadă sau nu.

La acest lucru contribuie și instalația din fibră optică iluminată de la intrare, realizată de artistul norvegian Dyveke Sanne entrance. Deși accesul pentru vizitatori în interiorul construcției este interzis, mulți turiști merg până la intrarea în seif pentru a-și face selfie-uri „am fost aici”.

Seiful, care a fost săpat în stâncă, a fost inaugurat în 2008. Camerele de depozitare sunt situate la circa 100 de metri în interiorul muntelui, sub un strat de rocă de grosimi care variază între 40 și 60 de metri.

Muntele este format din permafrost, care menține o temperatură constantă între -3°C și 4°C. Zona de depozitare a semințelor are un sistem suplimentar de răcire, care coboară temperatura la -18°C și o menține constantă. banca de semințe este alimentată cu electricitate din localitatea Longyearbyen, dar are și propiile generatoare, în caz de avarie.

Zona de depozitare propriu-zisă este format din trei culoare, fiecare cu dimensiunea de 9,5 x 27 metri. Fiecare dintre aceste trei culoare poate depozita 1,5 milioane de eșantioane de semințe, seiful având o capacitate totală de 4,5 milioane de eșantioane.

Cu noile eșantioane aduse în această săptămână tocmai s-a depășit pragul de 1,2 milioane de eșantioane depozitate. Cu alte cuvinte, nici măcar unul dintre cele trei culoare nu este încă umplut la capacitate maximă. Când se va întâmpla acest lucru, al doilea culoar va fi dotat cu rafturi de păstrare și răcit la -18°C, pentru a putea primi eșantioane de semințe.

Editor : B.P. | G.M.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri